tag:blogger.com,1999:blog-5433311810951567712024-03-06T05:44:26.216-08:00EPOCA DE AUR, EPOCA LIPSEI"Epoca de aur" a fost epoca lipsei.
Lipsei de libertate. Lipsei de omenie.
Lipsei de curaj. Lipsei de cultura.
Lipsei de alimente, de caldura, de medicamente, de benzina.
Lipsei de toate inclusiv de speranta.Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.comBlogger30125tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-42430508934468979402013-05-15T04:22:00.001-07:002013-05-15T04:22:13.094-07:00Rupte din rai<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Am copilărit în Galaţi în zona Parcului Libertăţii.
Bunicii materni aveau casa pe strada Revoluţiei (de fapt Anul Revoluţiei 1848,
fostă Sfinţii Împăraţi), iar noi pe strada Poşta Veche. În plus am făcut
primele 8 clase la Şcoala Generală nr. 14, de pe strada Movilei, care era gard
în gard cu parcul. Îmi aduc aminte şi acum de umilinţa la care ne supunea
profesorul de sport şi din nefericire dirigintele clasei, un fost boxer, care
atunci când făceam vreo boroboaţă mai serioasă, scotea briceagul din buzunarul
treningului şi ţi-l întindea:</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">- Du-te în parc şi taieţi o nuia!</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Mergeai plângând cu gândul la ce-o să te
aştepte şi-ţi alegeai nuiaua cu care să fii bătut: din plop că se rupea mai
repede, dar ustura mai tare că era flexibilă, din arţar că nu-ţi ardea pielea
aşa de tare după lovitură, sau din salcie că se îndoia şi nu avea multă forţă
în lovitură.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">-Mişcă! Mişcă, n-o să te aşteptăm toată ziua! Striga
profu’ după gardul unde te aştepta supliciul.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Săreai înapoi gardul din scânduri de brad
vechi, care avusese o dată culoarea albă de la varul cu care fusese văruit, în
porţiunea dinspre strada Libertăţii, unde era mai scund şi mai rupt de noi
copiii din mahala, care-l încălecam vara să ajungem la agudele ce sclipeau ca niste steluţe negre pe
crengile copacului aplecat peste gard şi te prezentai în faţa călăului. După
cum avea chef îţi cerea să întinzi palma, sau să te întorci cu spatele la el,
pentru a te plesni la palmă, pe fund sau peste coapse. Asta vara, că iarna rigla era
obiectul de tortură al elevilor indisciplinaţi. Nu rigla de 30 de cm, pe care o
purtai în ghiozdan alături de compas, raportor şi echer, ci rigla mare de
aprope un metru, cu care venea doamna de matematică la ore.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">-Întinde palma! Jap-jap! Plesnea sângele sub
piele şi săreau lacrimile din ochi de durere. Dacă greşeala era mare, căpătai
10 bucăţi, sau multipli de zece, sau şi mai rău erai bătut cu cantul, nu cu
latul liniei. Ori umilinţa era şi mai mare pentru că toate astea se întâmplau în faţa
colegilor şi mai ales a fetelor, colegi înşiraţi în formaţie de <i>ia pe patru</i>, în curtea şcolii, în şorturi negre şi cu maieuri albe.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">- Mama voastră de derbedei, bag eu disciplina în
voi animalelor! </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Ciudat era că deşi toata lumea ştia că
profesorul de sport bate elevii, îi trage de urechi desprinzându-le lobulul
urechii, sau lovindu-i în cap cu vârful degetelor strânse în pumn, în ceea ce el
numea <i>castană</i>, nimeni nu lua nici-o
măsură, ba dimpotrivă şi ceilalţi profesori întocmeau metodic liste cu elevii
care vorbeau la ore, sau făceau alte obrăznicii, pe care le înmânau sportivului
torţionar, care te chema apoi la cancelarie, exact în momentul când suna de
intrare la ore şi profesorii grăbiţi îşi luau la subraţ cataloagele învelite
în pânză de drapel roşu şi goleau cancelaria să nu fie martori la orori. Pe
masa lungă de şedinţe acoperită cu catifea roşie, rămânea numai catalogul clasei care avea sportul trecut în program, câteva călimări cu
cerneală albastră şi roşie din cea folosită la corectat teze, linia, sau după anotimp o
nuia serioasă, dintr-un lemn verde, elastic, flexibil ca un bambus şi destul de
lung pentru a-i ajunge din urmă şi pe cei care după primele lovituri dezertau
şi cu lacrimi de durere ţâşneau departe de odiosul obiect. Şi peste toate trona
el stăpânul absolut al riglei şi al nuielei şi al nostru, îmbrăcat în veşnicul
trening cu însemnele unui club sportiv, sau în şort şi tricou, tuns <i>ca la</i> <i> miliţie</i> şi fornăind pe nasul
zdrobit de pumnii pe care-i încasase în viaţa sa sportivă şi pe care ni-i împartăşea acum cu darnicie în viaţa sa pedagocică..</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">- Ce ai de zis la reclamaţia doamnei cutare?
De ce-ai vorbit în timpul orei tovarăşei cutare? </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Şi fără să aştepte un răspuns, sau fără pic de
milă pentru amărâtul din faţa lui palid şi sufocat de spaimă, începea să
lovească. Una, două, şapte, nouă, câte credea el că meriţi pentru crima comisă,
sau pentru modul cum îţi încasa-i pedeapsa: cu lacrimi în ochi, înghiţindu-le cu
noduri, urlând de durere şi cerând iertare şi promiţând de zor că <i>nu mai fac</i>, sau
bodogănind blesteme şi ameninţări cu taţi reali, sau imaginari, fraţi mai mici,
sau mai mari, care să vina şi să-l tăvălească prin cancelarie, sau să-i
învineţescă ochii, aşa cum ne învineţea el nouă palmele şi fesele. Plecai apoi târâş, grabiş, mergând bocind pe lângă pereţii de pe
coridoarele întunecoase, pavoazaţi festiv cu portretele Comitetului Central şi cele ale
lui Marx, Engels şi Lenin, în clasă, la ora de la care fuseseşi scos, în
hohotele de râs ale colegilor, care te vedeau mototolit bine şi se bucurau că
nu sunt ei în locul tău şi sub privirea indiferentă a profesoarei de la
catedră, iritată mai mult de faptul că-şi întrerupsese ascultarea altui elev
din cauza ta, decât de tratamentul la cere fuseseşi supus şi ale cărui urme
roşii-vineţii încercai să le ascunzi sub poala hainei sau la spate.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">N-am spus niciodată nimănui de ce eram calul
de bătaie preferat al profesorului meu de sport. Dar am să spun acum.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Să fi fost prin clasa a şasea, când după ore, din curtea şcolii, am văzut la </span></span><span style="font-size: large;">vecinii noştri </span><span style="font-size: large;">muncitorii de la
intreprinderea de pe strada Movilei, cum aruncau la gunoi nişte resturi de <i>placband </i>grozave, numai
bune de făcut săbii din ele, aşa că după ce mi-am lăsat ghiozdanul acasă, m-am
reîntors la şcoală pentru o incursiune peste gardul de beton care separa şcoala
de curtea de gunoi a intreprinderii. Era târziu, toţi elevii şi profesorii erau
plecaţi, doar <i>Trabantul </i>profesorului de sport era parcat sub cei doi arţari
bătrâni din curtea şcolii, unde stătea de obicei şi unde cu un an sau doi
înainte, proaspeţii absolvenţi eliberaţi de coşmarul nuielei, îi plătiseră o
poliţă tartorului, mutându-i maşina pe sus între doi copaci, de fusese nevoie
de un stivuitor s-o scoată de acolo. Mă fofilasem sub geamurile cancelariei şi
studiasem obscuritatea din altarul profesorilor, dar nu era nimeni şi atunci
împins de diavol din spate, m-am căţărat pe nişte bănci vechi aruncate lângă
zidul şcolii şi m-am uitat pe geamlâcul magaziei de materiale didactice, o
încăpere misterioasa a şcolii, plină de planşe desenate, hărţi geografice si
istorice, drapele şi plancarde de defilare, aparate bizare de fizică, globuri
pământeşti, sticle cu substante chimice, plase de volei, mingi şi saltele
medicinale pe care le hămăleam în fiecare iarnă pe holul şcolii, cănd nu se
putea ţine sportul afară şi cănd făceam </span><i style="font-size: x-large;">sărituri</i><span style="font-size: large;">.
Ori pe una din saltelele noastre de sport, cu şortul dat în vine profesorul de
sport gâfâia prăbuşit asupra profesoarei de muzică care-şi desfăcuse larg şi întinse
picioarele încălţate în sandale.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Am sărit de pe banca veche îngrozit, nu atât de
ce văzusem, ci mai ales de ce mi s-ar fi putut întâmpla dacă mă vedea proful de sport, provocând
o cascadă de sunete şi zgomote în căderea mea şi am rupt-o la fugă spre
adăpostul copacilor de pe strada Morilor şi nu m-am oprit până acasă. Uitasem
de săbii, de placband, de toate, nu-mi mai trebuia nimic, decât siguranţa pe
care mi-o oferea casa părintescă şi familia.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Zilele următoare a făcut anchetă, discretă,
dar anchetă, ţinând mereu în mână ca pe un corp delict un capăt de placband abandonat de mine şi
iscodind şefii de clasă, comandanţii de grupă şi de detaşament de pionier şi <i>limbile, </i>acei copii care turnau la
profesori tot ce se întâmpla în şcoală. Dar n-a aflat nimic, norocul meu că fusesem singur. Dar fiindcă m-a bănuit şi-a scos pârleala ori de câte ori avea
ocazia şi asta până am plecat din acea clasă şi din acea şcoală.</span></span></div>
Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-16643108913205347642013-05-02T03:44:00.000-07:002013-05-02T03:48:31.951-07:00Operaţiunea „MOV”<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHPGx4rZjR4Rg6ruQY7-UErHXm-hSPTD7eDvzMR58q7PdvGylQ-qP0nw1239fm7PXJEpl4jKPyON28_eMBSGVhqphHJgw6TRNOgEYKUtAk3FS2xJagGhAC27_Cuil1vYRY1B7J8H6xaYg/s1600/miel.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHPGx4rZjR4Rg6ruQY7-UErHXm-hSPTD7eDvzMR58q7PdvGylQ-qP0nw1239fm7PXJEpl4jKPyON28_eMBSGVhqphHJgw6TRNOgEYKUtAk3FS2xJagGhAC27_Cuil1vYRY1B7J8H6xaYg/s320/miel.jpg" width="284" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif; font-size: large;">Nici nu dădea firul ierbii </span><span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif; font-size: large;">ca lumea </span><span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif; font-size: large;">în perioada
socialismului, că în toate casele începea pregătirea „operaţiunii MOV”
(Miel-Ouă-Vin), pentru Paşte. Cum nu se găsea nimic din componentele mesei de
sărbători pascale, cu mult înainte de Învierea Domnului trebuia să te
îngrijeşti ca să ai ce pune pe masă familiei şi invitaţilor. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif; font-size: large;">Ori elementul cel
mai căutat era mielul, fiul oii, sau în lipsă iedul, fiul caprei. Nu se găseau
nici unul nici altul „la liber” şi nici „la cotă”, aşa că trebuia căutat. Şi
unde să-l cauţi dacă nu la ţară? Luai trenul, sau „rata”, iar dacă aveai luată cota de benzină, Dacia personală şi plecai pe coclauri pe la stâne şi sălaşuri
după miel. Dacă în copilăria mea tata cumpăra miel viu de Paşte din piaţă,
direct de la ciobanii colhozurilor din jurul oraşului, când mi-a venit mie
rândul să joc rolul de tată, obţinerea preţiosului animal era o adevarată aventură. Ciobanii, pe care nu dădeai doi bani tot anul, deveneau persoane
foarte importante şi adesea preţioase, la care trebuiai să te duci cu căciula
într-o mână şi cu banii în cealaltă, poate s-or îndura să-ţi vândă vreun miel,
eventual să-l şi taie şi să-l şi jupoaie, să te scuteasca pe tine de efectuarea
acestor operaţii barbare în baia locuinţei. Dădeai pe miel cât nu făcea, numai
să-l ai. Unde Doamne iată-mă se duceau mieii româneşti de nu ajungeau în
magazine, ştia numai conducerea de partid şi de stat. TIR-uri întregi de
berbecuţi, miei şi oi, treceau zilnic spre şoşelele Constanţei, luând calea
Turciei sau a Egiptului cu vapoarele. Se zvonea că un post de cioban pe vapor,
care să îngrijească oile cât dura traversarea Mării Negre şi drumul spre
porturile Arabiei, se vindea cu zeci de mii de lei, iar pentru drumurile spre
Libia lui Ghadafi la dublu, că dintr-un voiaj te puteai umple de aur ieftin din
bazare, cu care să te faci om ajuns acasă.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Aşa ca nu se găsea carne de miel în magazine
nici să tragi cu tunul. Şi te aprovizionai de la ciobani. Cântărire după ochi,
sănătate probabilă, că nimeni nu trecea miei la sacrificare printr-un serviciu
veterinar, dar aveai garanţia că puneai pe masa copiilor de Paşte un picior de
miel şi nu unul de câine, cumpărat la repezeală în spatele unei pieţe murdare,
dintr-un portbagaj. Puteai confirma, dacă nevasta comenta ca mielul are un gust
ciudat, că mănâncă miel, că doar îl văzuseşi viu şi nevătămat lânga mama lui, sugând ca un miel blând ce era, de la două oi.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Mai era o problemă cu transportul mielului,
sau a mieilor, dacă aveai mai mulţi, unul pentru tine, altul pentru cumătra, care mai stătea cu copilul când te duceai sa vezi un film la videa la prieteni
şi altul pentru vecinul care era finul tatălui ciobanului, sau nepotul şefului grajdului
unde se ţineau miei, sau ginerele şefului de post din comuna prin care treceai,
că şi asta conta. Mult. Te oprea miliţia „la borcan”. Fiecare intrare şi ieşire
dintr-o localitate mai mare avea „borcan”, un post de miliţie, în general
folosit de miliţienii de la circulaţie, dar care de sărbatori erau si ei
plecaţi după operaţiunea „MOV”, aşa ca la borcane erau alţi tablagii, gata să-ţi
cotrobăie prin portbagaj.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"> -
Actele la control va rugăm!</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"> -
Poftiţi.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"> -
Ce aveţi în porbagaj?</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"> -
Nimic.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"> -
Cum nimic tovaraşe?</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"> -
Păi nimic din ce v-ar interesa. E por’bagajul maşinii mele proprietate
personală şi nu aveţi ce să căutaţi în ea, fără mandat de percheziţie.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Dacă te ţineau cheutorile nadragilor să le
arunci fraza cu percheziţia, miliţienii se mai uitau o dată lung la tine să
vadă: „De unde-l cunosc eu pe ăsta...? N-o fi...ală?”, mai aruncau o privire în
documente, sau cereau o legitimaţie de serviciu ceva, pentru edificare şi daca
vedeau ca eşti „om al muncii”, sau „fiul ploii”, aruncau ultima găselniţă în
materie de cotrobăit prin maşină:</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><span lang="RO">- </span><span lang="RO">Păi eu vă rog să-mi arătaţi roata
de rezervă (sau triungiul reflectorizant, după caz).</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif; font-size: large;">Volen-nolens,
deschideai portbagajul şi dădea cu ochii de miel (miei). Începea spectacolul
ieftin în care miliţianul nu avea ce să-ţi facă întrucât n-avea baza legală,
aşa ca mai mult improviza, iar tu nu aveai acte pe carnea de miel, ca nu avea
cine să-ţi dea, ciobanul? Şi după parlamentări, negocieri, eventual o mica
atenţie, un Kent acolo, sau eventual un săpun, pentru „doamna”, plecai fericit
cu mielul acasă să-l tranşezi pe masă în bucătărie cu toporişca de bătut
şniţele, să auda toată scara blocului ca te-ai asigurat cu mielul de Paşte.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Pe urmă ouăle. Ne se găseau, sau se găseau rar, doar „la cota”: un ou pe săptămână, 4 pe lună, adică 16 ouă la 4 persoane pe
lună. Ce să faci cu 16 ouă mai întâi: să le vopseşti? Să le pui la cozonac? Să
le pui la drob? Oricum nu-ţi ajungeau de nici un fel si atunci porneai din timp
secveţa „O” a operaţiunii MOV. </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Dădeai şfoară în ţară, pe la rudele mai sărace din
satul bunicii, care te căutau să le aranjezi o internare la spital, sau o
intrare la văru’Lili care era secretar de partid şi şef de sindicat pe
platforma CSG, poate le dă ceva de lucru şi o locuinţă ceva, macar la
garsoniere..., sau pe la cunoştinţe, vecini, sau amici, care ştiau pe cineva
care creştea găini pentru ouă aproape în clandestinitate, că dacă te ştia satul, trebuia să dai cotă de ouă la cooperativă. În cel mai rău caz apelai la un
„patro(h)oţ” care lucra pe la Avicola şi care fura azi un ou....mâine un
carton de ouă, sau două, să mai dea şi la nefericiţii care nu lucrau în industria
găinilor de ouă.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Indiferent de sursă, în joia mare a Paştelui
trebuia să le vopseşti. Şi aici era o problemă, că nu prea era vopsea de ouă.
Celebra vopsea „Gallus” pentru ouă era o raritate, aşa ca oamenii mai
improvizau: foi de ceapă pentru galben, sineală pentru albastru, mai greu era
cu roşu, dar şi aici se rezolva: dacă n-aveam eu o cunoştinţă tipograf, avea
cumnatul meu, sau naşul tău şi vopseam ouăle cu vopsea de tipografie, din
anilină. Nu ştiu cât de toxică era, dar ştiu că vopsea bine, uniform şi dacă
aveai şi o bucăţică de slănină să le freci după ce le vopseai, ouăle arătau ca
după revistă. După revistă germană, sau austriacă, că la noi în statul comunist
Pastele nu era o sărbătoare şi toate obiceiurile legate de Înviere erau tabu.
În noaptea Învierii se ţineau spectacole gratuite cu muzică populară, sau folk,
până noaptea târziu ca tinerii să nu meargă la biserică. Cenaclul „Flacara al
tineretului revoluţionar” era prezent pe stadioane şi devia lumea de la
tradiţionalul ocol de trei ori al bisericii din noaptea de Denie. Ca elev mă
îmbrăcam la Înviere cu o haină fără matricolă pe ea că erau directori de
şcoală atât de îndoctrinaţi încât notau nr. matricol şi şcoala din care
proveneai dacă te vedeau la slujbă şi apoi să te critice în şedinţele UTC. Student fiind mergeam fără frică la
Înviere, deşi mă întâlneam cu profesorul de socialism ştiinţific care venea
regulat la slujbă să-şi înregistreze studenţii pe răboj pentru a le micşora
nota de la examen. Culmea îl chema...Crăciun!</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">În fine „in vino veritas”, era numai un
proverb latin frumos şi o strofă din cântecul studenţesc „adevaru-i doar în vin
spune un vechi proverb latin, hai să bem şi să ne-nveselim”(Marin Cornea: „Sunt
student şi n-am un ban”).</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Găseai vin dacă supravegheai atent cramele şi
magazinele <i>gostat </i>să vezi când se „bagă” vin vărsat. Poate aveai noroc şi
puteai să cumperi înainte de a fi „botezat”, adică înmulţit cu apă. În
definitiv şi Mântuitorul a înmulţit doi peşti şi cinci pâini, aşa că
gestionarii de butoaie înmulţeau vinul adăugându-i apă. Adică <i>încă </i>adăugându-i
apă, că el era deja apă + alcool + drojdie de vin = vin de masă („cine-l bea rapid
şi varsă”). Dacă nu aveai o rudă la ţară de unde să-ţi aduci un vin din
strugurii mult iubiţi de români: „căpşunică”, „nohan”, „hibrid”, „1001”.
„tirează” etc. varietăţi din care se făcea vinul poreclit „molan”, sau de către
intelectuali: „moulan rouge”, un vin greu, „negru ca păcatul greu”, care păta
tot inclusiv definitiv feţele de masă şi buzele băutorilor, trăgeai cu ochiul
când „venea” vin la alimentara din colţ, sau mai degrabă la restaurantul unde
făcuseşi nunta cu dar cu ani în urmă. Iar dacă nici aici nu se putea, apelai la
un MAT. Maturile erau secţiile de prelucrare a strugurilor şi vinurilor din
comunele care aveau plantaţii de struguri pentru vinificaţie. Cel puţin la noi
în judeţul Galaţi cred ca erau pe puţin 50 de maturi. Toata aparţineu de IVV,
Intreprinderea Viei şi Vinului şi toate erau depozite </span></span><span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif; font-size: large;">uriaşe</span><span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif; font-size: large;"> de vinuri. În
preajma sărbătorilor legale sau a celor religioase se înmulţeau „controalele în
teritoriu”. Miliţieni, securişti, activişti, şefi de instituţii judeţene, ştabi
mai mari sau mai mici, plecau „în controale” care vizau în special comune cu
maturi. Sau cu stâne. Sau cu ferme de pasări. Adică comune MOV.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Dar V-ul era bătaia peştelui. Eu care am avut
ghinionul (?!) să lucrez într-o comună în care matul era vecin cu dispensarul
trebuia să stau la program şi-n <i>Ajun </i>şi-n <i>Vinerea Mare</i> că nu se ştia cine vine
pe la mat. Directorul Direcţiei sanitare trimitea şoferul, dar alţii veneau „în
control” şi erau mulţi metodologi, pe probleme de obstetrică, de medicina
muncii, de boli cronice, de sanepid, etc. Toţi cu bidoane: de 3 litri (casetofoane),
de 5 litri (magnetotoane), de 10 litri (televizoare), sau chiar de 20 de litri
(maşini de spălat). Că PET-uri încă nu erau, au apărut „după”.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Nici nu ştiu de unde vecinul meu din curtea
matului, şeful Costică, făcea rost de atâta vin, pentru atâta lume însetată.
Dar zahărul pentru el nu era o problemă, apa se spunea că e cea mai bună de
făcut vin din zona Dealu’ Bujorului, iar drojdie de vin era cât vrei. Odată striga la
nea Melu, cel cu mâinile lungi ca de urangutan, (de la atâtea bidoane cărate in
portbagajele şmecherilor):</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><span lang="RO">-
</span><!--[endif]--><span lang="RO">Cât mai avem în 34?</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><span lang="RO">-
</span><!--[endif]--><span lang="RO">Vreo doua mii şefu’.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><span lang="RO">-
</span><!--[endif]--><span lang="RO">Păi tre’ să facem!</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><span lang="RO">-
</span><!--[endif]--><span lang="RO">Facem şefu! Ce facem: fetescă,
muscat, sau rizling?</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><span lang="RO">-
</span><!--[endif]--><span lang="RO">Păi eu zic că riesling, că
cererea-i mare.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><span lang="RO">-
</span><!--[endif]--><span lang="RO">Rizling şefu!</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Şi riesling se
făcea, pentru a umple burdihanele lui Setilă şi ale lui Flămânzilă de la
„centru”.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Primeam şi eu în
semn de respect că mă sacrificam până seara târziu pe altarul lui Aesculap la
lumina lămpii şi ca eram prieten cu dom’ Costică. Dar nu bombe ci vin „de prim
secretar” cum zicea nea Melu. Galben auriu, parfumat, cu buchet elegant şi
aromă de dealuri arse de soare şi de brume. Uneori când mai pierdeam „rata”
dom’ Costică mă mai lua cu Dacia lui spre casă. Umbla indiferent de vreme,
viscol, duminici „cu soţ sau fără soţ”, avea la el cheia care deschidea toate
porţile împărăţiei, inclusiv pe cea a circulaţiei.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Când toate ţintele
operaţiunii MOV arau atinse, mergeai seara la Înviere, aduceai lumina în casă
în căuşul palmei şi gustai câte un ou roşu fiert după ce ciocneai cu cei dragi.
Dimineaţa puneai copiii să se spele pe ochi cu apa rece şi să se frece cu un ou
roşu pe obraji, să fie sănătoşi şi puneai apoi mielul la cuptor, fript, să-l
mănânci cu salată orientala (ca la soacra-mea acasă), sau cu salata verde (ca
la maică-mea acasă) şi să bei după el un pahar de vin, vorba lui sucru-meu,
Dumnezeu să-l ierte, „să nu se supere mielul, şi să ştie ca l-a mâncat un om şi
nu un câine.”</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br /></div>
Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-18157270683772243102013-03-29T03:26:00.000-07:002013-03-29T03:26:30.206-07:00Obrazul subţire..cu kentuiala se ţine<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiv7K7FILoFvPaZHqd_00PrkN9Fn3G9hZL41yUb6yGkceSxfQ-cweE40ZMLQ7VeEKZphqfKQY5BRtOPLC_ZramrLIh_TtVrR0xvBYJ2C95K9r3-ki9vBnb08fRtYO6jkq7FKfogxruKuoY/s1600/images.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiv7K7FILoFvPaZHqd_00PrkN9Fn3G9hZL41yUb6yGkceSxfQ-cweE40ZMLQ7VeEKZphqfKQY5BRtOPLC_ZramrLIh_TtVrR0xvBYJ2C95K9r3-ki9vBnb08fRtYO6jkq7FKfogxruKuoY/s1600/images.jpg" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;">Prin anii ’60 apăruse moda „fâşului” o haină
lungă şi subţire, dintr-un material impermeabil, care scotea un sunet de fâşâit
la orice mişcare. Aceste impermeabile au cucerit imediat toată suflarea
românească, devenind ultima modă pe străzile ţării. </span><span style="font-size: large;">Le purtau artiştii, cucoanele, funcţionarii
şi după o perioadă de timpm când au devenit foarte ieftine şi noi elevii. Erau
subţiri, uşoare, le puteai pături până încăpeau într-un pumn, sau în buzunar. Se
rupeau repede, dar pericolul cel mai mare erau ţigările aprinse, care făceau
găuri uriaşe în material, de aceea lumea care stătea la rând, la un film de
exemplu, îşi scotea fâşul şi-l ţinea pe braţ, ca pe un "prieten drag ne cunoaştem de-o viaţă".</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Pe urmă, după ce fâşul a dispărut din peisaj,
cel mai la modă cadou pe care puteai să-l oferi cuiva era un ceas. Cele mai
căutate erau ceasurile elveţiene „Atlantic”, sau cele germane „Anker”. Se
aduceau de vaporeni cu sutele, iar cât de elveţiene erau, era greu de zis:
Mafia italiană falsifica la greu ceasuri elveţiene pe care le vindea la
kilogram prin pieţele porturilor occidentale. Am şi acum prin sertare primul
meu ceas „Atlantic” cu cadran negru (ultima modă), pe care l-am primit de la
părinţi la împlinirea vârstei de 14 ani. „Atlanticurile”, „Ankerurile’, „Doxa”
au scos din circuit ceasurile ruseşti, singurele ceasuri de mână care se găseau
în acei ani în comerţ: „Chaika”, „Poljot”, „Sputnik”, „Pobeda”, sau „Vostok”.
De toate aceste ceasuri fie ele ruseşti, fie occidentale se ocupa o întreagă
armată de meseriaşi, acum pe cale de dispariţie: ceasornicarii.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">După fâşuri şi ceasuri a venit moda
„materialelor”, adică a cupoanelor de ţesături pentru rochii, bluze şi fuste.
La început a cucerit piaţa românească „supraelasticul”, un material textil
sintetic care se mula perfect pe corp şi care întins revenea la dimensiunea
iniţială. Am avut şi eu mai multe malete pe gât din supraelastic, pe care le
purtam la şcoală. Dar marea majoritate a supraelasticelor se vindeau sub formă
de cupoane, direct din casele vaporenilor. Multicolore, de diferite grosimi, cu
structuri interesante, materialele au dominat piaţa neagră timp de decenii.
După „supraelastic” a venit moda „scai” un fel de plastic care imita pielea şi
din care se făceau haine moi şi lucioase în culori pastel. Mai târziu a venit
la rând: „tergalul”, a „nylonul”, „lycra”, matasea şi dantelele. Sulurile de
mohair şi de angora erau la mare căutare, din ele se tricotau pulovere, fulare
şi mănuşi.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Nu-mi amintesc să fi fost la mare căutare
până-n anii ’70 blugii. Abia cănd eram prin liceu au apărut pe stradă oameni
îmbrăcaţi în „dangarezi”, blugi strâmţi ca un burlan, dintr-un material tare şi
rezistent. Prima mea pereche de blugi Levi Strauss „stătea în picioare” când era
udată. Pe urmă blugii strâmţi au fost înlocuiţi de cei „trapezi”, largi jos cât
de mare era talpa pantofului şi la care se adăuga drept ornament, ½ de fermuar
metalic cu zimţii în jos, să nu se roadă tivul pantalonului târât pe pământ. De
duri ce erau după câteva săptămâni de purtat nu mai aveai păr pe picioare, iar
invariabil până se decolorau pantalonii prin spălare, chiloţii albi se colorau în bleu după fiecare
purtare. Când a apărut moda hippie, a blugilor rupţi şi roşi, blugii noi se
„învecheau” prin frecare cu peria de paie, cu o piatră de râu, sau chiar cu o
cărămidă sau o bucată de BCA.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Când prin anii ’80 au început sa dispară din
rafturile magazinelor una-alta, o serie de lucruri au devenit monedă de schimb
pe piaţa serviciilor, fie ele oficiale sau nu: cafeaua şi ţigările de import.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Ambele produse se cumpărau din shopuri,
magazinele cu valută din ţară, sau se aduceau de afară de vaporeni. Mai veneau
în cantitate mica şi la „pachet”, trimise de rudele care lucrau, sau erau
stabilite în străinătate. Cele mai cunoscute mărci de cafea erau: „Alvorada” şi
„Wiener”, ambele austriece. Ambalate în pungi de staniol aurii, colorate frumos,
pungile de cafea erau marfa cu cea mai mare trecere la cei de care depindeai
pentru efectuarea unui serviciu, unei intervenţii, sau unui acces la o
autoritate. La fel şi cu ţigările străine. „Kent”, „Marlboro”, „Salem”, „Dunhill”,
„Pall Mall” şi altele, în majoritate americane, erau monedă cvasi-oficială pe
piaţa serviciilor.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Mergeai la service cu Dacia, (că alte maşini
erau o raritate), luai cu tine câte 2-3 pachete de ţigări că aveai nevoie: unul
pentru meşterul care-ţi repara maşina, altul pentru şeful lui care-ţi dădea
aprobare să scoti nu ştiu ce piesă care nu se găsea din magazie şi altul pentru
magazioneră, ca să „găsească” piesa de care aveai nevoie. Şi niciodată nu era
nimic, dar totdeauna cu bunăvoinţă şi un pachet de „Kent” găseai piesa
potrivită. Şi aşa era peste tot şi la şcoală şi la doctor şi la miliţie şi la
alimentara din colţ, c-a să apuci să prinzi 2 pui la kilogram la raţie, în loc
de 3 pui vineţi la kilogram şi la magazinul de chimicale să poţi obţine o cutie
cu detergent, sau câteva suluri de hârtie igienică.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Acu’ să nu credeţi cumva că vânzătoarele de la
„Aprozar” sau cele de la „Gostat” fumau ţigări străine, sau beau cafea naturală
în loc de „nechezol”! Nu, de la ele ţigările mergeau mai departe, la coafeza
care îi punea permanent, care se găsea foarte rar fiindcă se aducea prin
contrabanda din Ungaria şi din Bulgaria, la educatoarea copilului de la grădiniţă, la
şeful de la aprovizionare care dădea aprobare pentru marfă, la meşterul de
aspiratoare care-ţi repara aspiratorul „Practic” sau pe cel „Ideal”, că alte
mărci nu se găseau. Şi ciclul se continua. Bineînţeles că erau şi unii oameni în
afara ciclului, la care ţigarile sau cafeaua intrau într-un impas circulator şi
erau consumate: la şefii cu obraz subţire, vorba zicalei: „Obrazul subţire cu
kentuială se ţine”. Nu exista birou de şef ceva mai mare, fie el de la
sindicat, fie de la partid, fie de la o intreprindere, să nu reverse afară pe
uşa capitonată cu vinilin, rotocoale de fum de tutun americal, sau mirosuri de
alvorade. Mai fumau chirurgii, poliţiştii, procurorii, judecătorii şi avocaţii
şi chiar preoţii: „ce să fac tată, am primit la o pomană un pachet de Dunhill
şi a trebuit să-l fumez aşa acasă, una câte una, la o cafeluţă, doar nu puteam
să-l dau mai departe, ştii eu sunt preot şi preoţii sunt obişnuiţi numai să ia,
nu să şi dea”.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Mai fumau corpurile de control ale
ministerelor. Controlul financiar şi poliţia economică. Şefii din comisiile de
bacalaureat sau de „treaptă” (de liceu). Cei care dădeau aprobari de lemne, de televizoare color, de haine de blană "Alain Delon", sau de excursii în străinatate. Sau cei care aprobau pentru intreprinderi achiziţia de Dacii, sau de ARO. Sau şefii de la butelii şi cei de la PECO.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Dar multe din pachetele de ţigări nu se fumau.
Se primeau, se puneau în şifonier lângă punga cu cafea „Alvorada” şi săpunul „Lux”,
printre feţele de masă, sau pernele de atlas, care se schimbau numai de sărbători.
Uneori la naftalină că făceau ale dracului ţigări nişte gărgăriţe mici ca nişte
carii, care dădeau găuri în ţigarete şi nu se mai puteau fuma. Aşa că mai bine
le puneai la naftalină, că era ieftină, i se spunea chiar "ieftilină" se fura din combinat de la U.C.C., era
aproape la fel de ieftină ca şi fosfatul care tot din combinat se fura si care era folosit la spălat rufe. În definitiv
ţigările erau pentru dat, nu pentru fumat, „i-a mai dăi în măsa pe ăştia cu
chentanele lor că nu se mai satură!”</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Ţigările străine aveau ca orice monedă
diviziuni: baxul, cartonul, pachetul, ţigara şi „fumul”. Baxul avea de obicei
50 de cartuşe de ţigări, cartonul 10 pachete, pachetul 20 de ţigări şi ţigara
vreo 15-20 de fumuri. Ştiu asta din experienţă proprie, la noi la WC-ul de
băieţi de la liceul în care învăţam, cunoscut sub numele de „Tropicana”, făceam”
poştă” câte o ţigară pe care dădeam 1 leu, (leul dat de parinti pentru covrig), la colegii noştri "furnizori", cum era celebrul „Jimmy Marocanul”, din care trăgeam cu sete, dar şi cu multă
atenţie, că la cine cădea scrumul, ăla plătea ţigara. Un „fum" erai obligat să
dai şi golanilor din cartier, sau din centru ca să fii în siguranţă. Uneori
dădeai toată ţigara, după ce ţi-o umplea de scuipat, de-a dracului.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Nu ştiu cine primea şpaga un baxuri de ţigări. Era
deasupra orizontului meu de cuprindere a vieţii din acea perioadă. Dar ştiu
cine primea câte un cartuş. De exemplu medicul cu care mi-a născut soţia. Sau şeful
de la „circulaţie” care-mi luase carnetul de şofer că l-am semnalizat cu
farurile când nu mi-a acordat prioritate. Sau directoarea de la Direcţia
sanitară care prelungea detaşarea soţiei mele de la ţară la o circă din oraş, pe
vremea când fiul nostru era foarte mic. Sau directorul care mi-a aprobat
instalarea unui telefon. Pe cei cărora le-am dat câte un pachet nu-i mai
amintesc, că mi-ar lua multe pagini şi aş avea nevoie şi de o stimulare a
memoriei. Erau foarte mulţi.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">E drept că pe piaţă erau şi alte ţigări. Prin cooperaţie
şi pe la restaurante mai găseai pe sub mână ţigări din „ţările vecine şi
prietene”, adică „B.T.” bulgăresc, „D.S.” albanez, „Golden Deer”, „Two horses”,
„White Horses”, "Ancient porcelain", chinezeşti. (Luaţi ca atare expresia „ţări vecine si prietene”
adică China, sau Albania, dar expresia era atât de încetăţenită în limbajul de
lemn, încât o auzeam frecvent la radio şi la televizor, de exemplu: „vizita de
lucru a tovarăşului Nicolae Ceuşescu în ţara vecină şi prietenă Coreea de Nord”).</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Dar nici astea nu erau pentru toată lumea, ci
numai pentru cei care aveau o cât de mică relaţie, sau dădeau o mică şpagă. Altfel
fumai „Carpaţi”, „Mărăşeşti”, „Naţionale”, sau în cel mai bun caz „Litoral” (5
lei pachetul), „Amiral”(6 lei pachetul), sau „Snagov” (8 lei pachetul). Mai găseai
o şfoară prin ţigară, o bucată de lemn, sau o tijă din tulpina plantei de tutun, se
mai dezlipea filtrul şi cădea, sau ţigara nu ardea, sau se stingea.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Dar nu te obliga nimeni să fumezi, mai ales
porcăriile alea din anii ’80. Nici acum nu ştiu cum de nu erau „pe cotă”, ca la
puşcărie şi cum de se mai găseau. Probabil erau atât de proaste că nu le dorea
nimeni, nici ruşii, nici chinezii, nici măcar albanezii.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Cănd la sfârşitul anilor ’80 nu se mai găsea
nimic, orice fleac adus de „afară” avea mare trecere. Jucăriile chinezeşti, parfumurile
bulgareşti, kao-sao-vang-ul vietnamez, ţigările greceşti, sau chiar ruseşti,
coniacul „Karmel” din Israel, deodorantele ungureşti, coniacurile şi lichiorurile
sârbeşti, sau ceasurile electronice japoneze vândute din maşinile poloneze. Părea
că nu mai suntem capabili să facem nimic, să mai producem nimic, să reuşim
nimic. Şi aşa şi era. </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Colosul industrial românesc intrase în colaps.
Siderurgia dezvoltată exagerat într-o ţară care nu dispunea de minereu de fier,
petrochimia supradimensionată pe seama unor viitoare posibile exploatări de
petrol libian, industria de maşini care scotea modele necompetitive vechi de 20-25
de ani, agricultura sufocată de lipsa de carburant şi de forţă de muncă,
umflată festivist în cifre, dar incapabila să-şi hrăneasca propriul popor, au
pus capăt singure comunismului din România. Chiar fără ajutorul „dezinteresat”
al „agenturilor străine”, comunismul din România tot ar fi căzut în câţiva ani,
pentru că era ca şi imperiul lui Nabucodonosor un colos cu picioare de lut.</span></span></div>
Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-42721390344020368982013-01-21T02:02:00.001-08:002013-01-21T02:13:26.030-08:00Practică agricolă, de la soia la mere, cu trecere prin păpuşoi.<span style="font-size: large;">Prima oară când am văzut cum arată soia a fost atunci când am mers în practica agricolă cu şcoala în clasa a IX a de liceu.</span><br />
<span style="font-size: large;">Ne-am îmbarcat în nişte autobuze hârbuite ale I.T.L.G. şi ticsiţi ca nişte sardele într-o cutie de conserve, am călătorit până la I.A.S. Folteşti, la vreo 30 kilometri de Galaţi unde am fost debarcaţi în curtea unei ferme. De jur imprejur pe sute de hectare se vedeau numai culturi agricole, lanuri de porumb, parcele uriaşe de sfecla furajeră şi undeva spre orizont, uşor vălurite, dealurile de peste Prut din Basarabia. În faţa locului unde fusesem lăsaţi de autobuz se întindea un fost grajd de vite, acum transformat în dormitoare pentru elevii care veneau în practica agricolă şi pentru militarii în termen, care aproape obligatoriu, în fiecare toamnă erau dirijaţi la "munci agricole".</span><br />
<span style="font-size: large;">Şi după ce ne-am cazat şi am făcut cunoştinţă şi cu "delicioasele" preparate culinare locale, voi numi aici borşul de fasole şi varza cu carne din conservă, (unde vizibilă era doar varza) şi după ce ne-am petrecut jumătate din seară încasând glume proaste de la elevii mai mari, sau fumând în dosul grajdului ajuns dormitor, aveam sa fac cunoştinţă a doua zi cu soia.</span><br />
<span style="font-size: large;">Imaginaţi-vă un câmp nesfârşit plin cu şiruri de plante uscate de culoare cafenie, înalte cam până la genunchi, pline de păstai de aceiaşi culoare, acoperite cu nişte perişori tari si ascuţiţi care-ţi intra în pielea degetelor. Tehnologia e simplă şi ne-o explică un tovarăş brigadier, adjunct de şef de fermă: se strâng păstăile de soia între degete, se culeg boabele care se pun într-o găleată de plastic, iar când se adună toate boabele, se smulge din pământ planta uscată şi se depozitează în grămezi la capătul tarlalei. Simplu!</span><br />
<span style="font-size: large;">Aşadar supravegheaţi de profesori, trecem la treabă, mai bine zis încercăm. Păstăile uscate de soia sunt lemnoase, se desfac destul de greu, te înţeapă şi în câteva minute buricul degetelor se face roşu de durere şi de sânge. Şi mai greu este când trebuie să smulgi planta uscată din pământ: perii de pe tulpină sunt mai groşi decât cei de pe păstăi, iar după degete vine şi rândul palmelor să arate înţepate şi beşicate. Începem să protestăm, mai cu jumătate de gură, mai serios la profesori şi să cerem mănuşi, dar suntem trimişi la plimbare şi repeziţi. Atunci improvizăm din ce avem pe la noi, cârpe, să ne protejăm mâinile, o batistă, o bască, iar unii care n-au nici batistă nici bască, intră în lanul de porumb alăturat ca şi cum şi-ar face nevoile şi se întorc cu chiloţii îndesaţi în buzunar să nu-i vadă colegii, pe care-i vor folosi să-şi protejeze mâinile. Lângă mine este un băiat de la ţară, care nu se prea sinchiseşte de ţepi şi de alea, merge destul de repede de la o tufa la alta şi curând mi-o ia înainte cu mult. Când se opreşte sa bea apa din bidonul de plastic adus la capătul tarlalei intru în vorbă cu el. E de pe aici din zonă şi i s-a promis că dacă-şi face porţia şi ceva în plus, va putea merge seara la el acasă, într-un sat care se vede în departare şi unde taică-su lucrează ca tractorist cu condiţia să-i aducă la sfârşit de săptămână o găină dirigintelui.</span><br />
<span style="font-size: large;">Îl întreb, "la dracu' cu soia asta, nu se poate culege şi altfel?" şi el râde la mine cu toata gura şi-mi explică:</span><br />
<span style="font-size: large;">- Păi ce facem noi ţine loc de mai multe combine şi de mai multe operaţii agricole: recoltare, treierat, eliberat terenul. Face IAS-ul economie!</span><br />
<span style="font-size: large;">Am să ţin minte toată viaţa chinul cu recoltarea păstăilor de soia. În clasa a X-a ne-au dus la sfeclă la IAS Frumuşiţa. Ne-am bucurat că n-am ajuns iar la soia, la sfeclă e mai uşor: dai cu piciorul în sfeclă până o clatini bine din pământ, apoi o apuci de frunze şi o tragi din pământ afară. Tai cu un cosor frunzele şi arunci sfecla direct în remorca tractorului, sau când acesta lipseşte, într-o grămadă. Mai ne şi distrăm între noi când nu ne văd profesorii, pasând ca la rugbi câte o căpăţână de sfeclă şi apoi punctând la o tuşă imaginară. E mai bine la sfeclă decât la soia, dar este un dezavantaj: tot aruncând sfeclele în tractor te umpli de pământ şi de praf, iar la dormitorul IAS Frumuşiţa nu este baie, ci doar un jgheab din tablă zincată, care are câteva robinete prin care se scurge apa dintr-un rezervor. Dacă te scoli devreme dimineaţa, poţi să mai prinzi apă cu care să te speli, dacă nu, rămâi aşa îngălat toată ziua.</span><br />
<span style="font-size: large;">Aşa că cel mai bine a fost la recoltat porumb, în clasa a XI-a, la IAS Brateş. Am primit fiecare câte două rânduri alăturate, de pe care culegem ştiuleţii de porumb, pe care-i azvârlim apoi într-o grămadă comună, iar mai târziu îi adunăm şi-i punem într-un tractor cu remorcă. A fost mult mai bine, până când nu ştiu cine-a venit cu ideea idioată să arunce cu ştiuleţi de porumb într-un coleg. Acela a ripostat, dar într-o direcţie greşită, a fost lovit un alt băiat care a aruncat şi el la rândul lui cu ştiuleţi, aşa ca bătaia cu ştiuleţi s-a generalizat, unii au fost loviţi printre care şi inginerul care ne instruise cu privire la potecţia muncii, ba chiar şi un profesor, care lăsase pe cineva corijent, aşa că am fost scoşi la marginea tarlalei şi mutaţi disciplinat la soia, unde plantele erau mai mici şi oricum nu puteai să arunci cu păstăi. Am să ţin minte a doua rundă la soia, mai ales că încasasem nu ştiu de la cine un ştiulete de păpuşoi în zona spatelui şi nu prea mă puteam apleca.</span><br />
<span style="font-size: large;">Pe urmă când am plecat la facultate am scăpat şi de soia şi de porumb şi de sfeclă. Universitatea din Tg. Mureş avea contract cu IAS Reghin, cel mai mare cultivator de mere din Ardeal, aşa că am fost trimişi la cules de mere. Culegeam merele de pe plantaţiile intensive pe şpalier ale fermelor şi le transportam la depozitul IAS-ului care era aproape de gară, gard în gard cu fabrica de bere. Ori această vecinătate a fost benefică ambelor părţi, berarii doreau mere, studenţii doreau bere, aşa că trocul a înflorit repede şi am învăţat şi eu că berea nu este doar poşirca care se vindea în Galaţi şi pe care n-o puteam suferi, ci o băutură grozavă mai ales dacă este rece.</span><br />
<span style="font-size: large;">Cam aşa era pe vremea "Împuşcatului". Dacă reţin că am intrat la liceu în 1967 şi muncile agricole pentru elevi, studenţi şi militari au ţinut până-n 1989, înseamnă că cel puţin două decenii, dacă nu mai mult, milioane de copii şi tineri erau siliţi să stea cu săptămânile în condiţii de cazare mizerabile, în foste grajduri sau în barăci, în patruri de foer suprapuse, să mănânce la cantine insalubre şi improvizate, alimente preparate ca vai de mama lor, de bucătărese care habar n-aveau ce-i aia un meniu, în condiţii de igienă precară şi de siguranţă discutabilă. Cunosc o grămadă de istorii de elevi care-au căzut din remorcă sau din tren, de profesori care-au fost călcaţi de maşini, de militari care-au făcut hepatită, păduchi, râie, sau care s-au schilodit pe câmpurile agriculturii socialiste multilateral dezvoltate.</span><br />
<br />Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-4436588955186823932011-11-25T02:37:00.000-08:002011-11-25T02:39:14.988-08:00Torna torna fratre! Adică toarnă-ţi aproapele, sau ghid practic de recunoaştere a celor care v-au turnat la Securitate.<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Am scris pe un <a href="http://galatiorasulpericulos.blogspot.com/2010/06/torna-torna-fratre.html">blog de al meu (dă click!)</a> despre aceasta expresie probabil prima în limba română descoperită până acum.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Astăzi voi scrie despre turnătorii de la securitate, fără a intra în amănunte despre modul cum erau recrutaţi, cum erau plătiţi, sau altfel recompensaţi. Acest lucru a fost dezbătut în presa postrevoluţionară în fel şi chip, uneori destul de fantezist, aşa că nu mă bag în ce nu ştiu. N-am fost nici securist, nici informator sau colaborator al securităţii, aşa ca habar n-am ce căpătau indivizii în locul informaţiilor pe care le dădea organului comunist de represiune. La câteva luni dupa revoluţie, un coleg de serviciu, asistent medical la Sanepid şi făcut "mea culpa" şi le-a declarat colegilor că el a fost turnătorul la "Unchiul Secu" din compartimentul de epidemii al instituţiei. Îl prinseseră "băieţii cu ochi albaştri" cu o golănie legata de activitatea sa sportivă şi ca să scape, tipul a semnat contractul cu diavolul şi a început să "recite", dar din ce ne-a povestit nouă a început mai mult "să compună". Ofiţerul lui de legătură îi cerea mereu date dintr-un serviciu în care nu se întâmpla nimic, că nu avea ce să se întâmple. Mi-a plăcut nu francheţea tipului care s-a destăinuit sub presiunea remuşcărilor că-şi vânduse pe doi lei şi-o excursie la bulgari colegii, ci eleganţa cu care au primit colegii de birou vestea. Un alt asistent, evreu de felul lui, a râs şi-a zis că: "nu trebuia să ne spui că ştiam şi noi", iar altul l-a întrebat: "le-ai spus şi când am fost </span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">la curve amândoi în perioasa cqnd eram detaşaţi </span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">pe litoral ?". Ca o paranteză pot să vă spun că aflând că acest lucru n-a fost comunicat Securitaţii omul a respirat uşurat şi mi-a zis: "dom' doctor' toata viaţa mi-a fost mai frică de nevastă decât de securitate, că de călcat pe alături mai călcam, dar de lucrat contra regimului n-am lucrat niciodată că n-aveam de ce". Ori în situaţia colegului meu erau milioane de oameni în ţara românească care munceau, glumeau, făceau haz de necaz, sau poate cârcoteau şi mârâiau ca în bancul ală cu câinii din C.A.E.R., dar în rest rămâneau cetăţeni ai patriei socialiste chiar şi în pijama.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Aşadar cred ca existenţa unui număr aşa uriaş de colaboratori ai Securităţii a fost o prostie tipic românească, cea mai mare parte din acasta armată de milioane de indivizi nu avea ce spune şi probabil inventa şi el aşa cum inventa şi ofiţerul lui de legătură pentru a pune în practică expresia lui Caramitru devenită celebră: "Mircea fă-te că lucrezi!". Ce se putea afla de un amărât de asistent dintr-un Sanepid? Că nu este vaccin suficient pentru copii? Nici acum nu este. Ca aveam cazuri de SIDA pe care le ascundeam sub covorul roşu al partidului? Pai ei ştiau mai bine decât medicii cine era bolnav şi cum se îmbolnăvise, că toţi însoţitorii de vagoane de dormit erau "povestitorii" lor. Că nu era mâncare şi nu era căldură în apartamente? Dar ce trebuia să le spună cineva? Majoritatea ofiterilor şi subofiţerilor de securitate erau oameni care trăiau la bloc şi chiar dacă ei nu mâncau de pe cartelă, fraţii lor şi părinţii lor şi socrii lor şi bunicii lor îndurau frigul şi foamea în apartamentele şi atunci şi acum încălzite de aceleaşi intreprinderi impotente ale statului şi mâncau puii vineţi de Avicola.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Dincolo de absurditatea unei astfel de organizaţii monstruase şi foarte costisitoare formata din armate de cadre, mii de ofiţeri acoperiţi, milioane de turnători, tehnică de ascultare şi înregistrare etc., eficienţa acestui aparat de represiune a fost jalnică şi a devenit inutilă in faţa revoltei unui singur oraş, Timisoara şi apoi a unei ţări întregi.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Majoritatea oamenilor ştiau sau bănuiau cine-i toarnă la Securitate. În primul rând nu toţi indivizii erau interesanţi pentru siguranţa statului comunist ci numai anumite categorii: cei care avea rude plecate în străinătate, cei cu trecut "pătat" de proteste la adresa regimului şi a lui Ceauşescu, cei proveniţi din familii în care existau foşti legionari, sau membri ai partidelor istorice ale României, foştii deţinuţi politici, cei care veneau în contact cu străinii care munceau pe la noi sau erau turişti. Dacă intrai într-o astfel de categorie aveai plantat imediat lânga tine un informator care comunica securistului unităţii date despre tine în timp real şi care-ţi monitoriza activitatea. Să vă dau două exemple. Când socrii mei au emigrat în 1986 în Ungaria, ţară considerata "ostilă" lui Ceauşescu şi Securitaţii, soţiei mele i-au fost "plantaţi" doi informatori. Mai întâi a fost mutată ca medic stagiar într-un dispensar în aceiaşi tură cu un medic care colabora cu ":secu", iar apoi i-a fost adusă o asistentă nouă, fiica unui alt coleg de-al nostru, răposat întru Domnu' între timp, care şi el colaborase cu Miliţia şi Securitatea la greu.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">O afecţiune ciudată şi insistentă s-a petrecut faţa de soţia mea din partea colegei mai în vârstă cu care lucra în dispensar. Am început să primim invitaţii la mese şi la petreceri, ba chiar şi la manifestari mai prozaice, gen culesul viei, sau tăiatul porcului. Cum lipsa noastră de socializare excesivă a dus la un eşec al dezvoltării unor relaţii care să ajungă la confidenţe, a fost adusă urgent din altă circumscripţie o domnişoară asistentă, care a început din prima să critice regimul, să ceară păreri şi soluţii pentru ieşirea din clenciul comunist, într-un cuvânt să provoace, doar, doar va afla ceva demn de comunicat. Ambele persoane au intat într-o stare de agitaţie extremă când dupa revoluţie au apărut liste cu turnători lipite pe uşile Spitalului Judetean Galaţi, chiar dacă ele nu figurau în ele, fiind din alta structură informativă numita "ambulator". O parte din turnătorii de la Securitate sunt bine mersi în mijlocul nostru şi nu par a fi deranjaţi că numele le-a apărut pe lista ruşinii. Toate meseriile şi toate categoriile sociale au avut turnătorii proprii, dar unii asemenea asistentului mai sus pomenit au intrat încet într-un con de umbră şi şi-au pus cenuşa pe cap retrăgându-se practic din viaţa publică. Dar ce te faci cu cei care dovediţi a fi fost turnători cu diplomă se luptă prin justiţie să dovedeasca că "nu au facut poliţie politică", de parcă delaţiunea </span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ar fi </span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ca şi tumorile de doua feluri: malignă şi benignă.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><a href="http://www.adevarul.ro/locale/galati/Turnatorii_la_Secu-rasfirati_in_pozitii_publice_0_337166365.html">Aveţi aici (dă click!)</a> şi <a href="http://www.academiacatavencu.info/anchete-investigatii/nimeni-nu-scapa/securitate-inainte-de-toate-100390.html">aici (dă click!</a>) o listă a turnătorilor care ocupă funcţii publice în judeţul Galaţi.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">BANC</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Se întâlnesc câinii din CAER (Comunitatea de Ajutor Economic Reciproc, o structură care se dorea o "piaţă comună" a ţărilor comuniste) şi-şi povestesc unii altora cum trăiesc.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Dobermanul (câinele german) spune: noi avem mâncare bună, stăm la căldură, dar ne ţine stăpânul în lanţ şi nu ne lasă să lătrăm.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Vijla (câinele maghiar) spune: noi avem mâncare bună, stăm la căldură, stăpânul nu ne ţine în lanţ, putem alerga şi pe la vecini şi ne lasă să lătram, dar nu prea tare să nu-l supăram pe ogarul barzoi.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Barzoi (câinele rus) spune: noi avem ceva mâncare de la copoi, nu ne trebuie căldură dacă avem votcă şi putem urla cât vrem că avem "glasnost" şi "perestroica".</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Copoiul (câinele român): noi avem numai oase de mâncat că toata cărniţa merge la ruşi, stăm în frig si nu putem nici urla, nici latra, dar să ştiţi că atunci când nu ne vede nimeni mârrrâim!</span>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-50113437645171901252011-11-11T08:49:00.000-08:002017-03-02T13:47:02.923-08:00Securiştii mei cei de toate zilele<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14.0pt;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Stăm un grup de adolescenţi la o masă dintr-o cafenea şi spunem bancuri „politice” şi râdem cu gura până la urechi. Cel mai haios dintre noi este George, poreclit „Sir” pentru ţinuta sa impecabilă de tânăr lord englez, cu costum, cravată, pantofi lustruiţi, dar şi pentru morga sa deosebita pe care o afişează în toate împrejurările. Binenţeles ca bancurile preferate ale lui George sunt cele cu englezi, scoţieni, sau mai pe scurt cu Lord şi Jim. Când le spune, George afişează moaca sa de zile mari şi pronunţă impecabil cuvintele englezeşti cu un accent londonez învăţat din filmele cu „Sfântul” jucate de Simon Templer. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">După George urmează ca notorietate în bancuri bune Gabi. Tipul este evreu şi aşteaptă împreună cu familia aprobarea de emigrare în Israel. Dacă vrei să afli un banc bun cu evrei, el este omul, scoate din el un accent evreiesc de cazi pe burtă. Puţini evrei au mai rămas la noi în oraş, printre ei și familia lui Gabi, al cărui bunic merge zilnic la ceainăria doamnei Goldenberg de pe strada Frumoasă să-şi bea ceaiul şi să afle cine a mai plecat la Palestina.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Astăzi nu spunem bancuri cu evrei, nici cu scoţieni zgârciţi, nici măcar cu lorzi bogaţi şi tâmpiţi, astăzi spunem bancuri politice, de alea de toata ziua, devenite după aprecierea lui George de importanţă „naţionale”.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> -</i></span></span><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Nu râdeţi băi fraierilor că şi asta este o formă de rezistenţă anticomunistă!</i><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> - </i></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Adică ce vrei să spui că dacă stăm pe fund aici la „Potcoava” şi ne bem nechezolul şi ne hlizim ca nişte proşti de situaţia în care stăm, facem rezistenţă anticomunistă?</i><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> -</i></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Un fel de rezistenţă. Este dacă vrei rezistenţa prin râs, dacă n-am avea-o nici pe asta, nici n-am mai avea de ce râde. Să râdem de noi? Păi atunci în loc de nea Nicu puneţi-vă pe perete o oglindă şi când vă uitaţi în ea râdeţi.</i><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> -</i></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Da’ tu ştii care-i culmea râsului la români?<o:p></o:p></i></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">Nu ştiu!<o:p></o:p></span></i></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--></i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Culmea râsului la români este când se adună mai mulţi şi spun bancuri politice şi râd de se sparg că unul din ei este de la securitate, iar a doua zi „după râsu’ urmează plânsu’!</i><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Nu prea râdem că se întămplă frecvent să auzi că pe „cutare” l-a umflat miliţia şi l-a amendat că spunea bancuri politice. Dar noi suntem de-ai casei, ne ştim toţi între noi de ani de zile şi nu ne ferim unul de celalalt. Ne ferim de chelneriţă care aduce cafelele, mă rog, un fel de cafea, făcută din cafea „amestec” în care bucătarul a mai adaugat şi el o porţie zdravănă de zaţ, ca să-i mai iasă şi lui ceva. Ne ferim de orice străin care se aşează pe o canapea apropiată de masa noastră. Nu se ştie niciodată dacă nu este un înlocuitor de-al lui „Preafericitul”.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">„Prefericitul” nu este cum ai crede patriarhul bisericii ortodoxe române, ci ofiţerul de securitate care se ocupă de trasul cu urechea prin baruri şi restaurante. Toată lumea îl ştie de „Blondu’ cu ochi albaştri”, dar noi ca să nu-l încurcăm cu prietenul meu Vatea, care-i tot blond, mai mult roşcat şi are şi el ochii albaştri, îi spunem altfel: „Preafericitul”. George l-a botezat într-o zi:<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> -</i></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Băi ce slujbă mişto are ăsta! Toata ziuă prin cârciumi şi prin baruri, cafeluţa, cafeluţă, citronada, citronadă, din banii poporului muncitor, mi-ar place şi mie aşa o slujbă! Ăsta-i preafericit! </i><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Şi „Preafericitul” i-a rămas numele. Nu dai doi bani pe el dacă nu l-ai cunoaşte. E îmbrăcat de la „preţ redus”, un pic neîngrijit, cu părul blond şi lins, un pic mai lung, veşnic cu o revistă care-i iese din buzunar, fie „Ştiinţă şi tehnică”, fie „Magazin istoric” sau „Lumea”, din care pare că citeşte pasionat, rupt de lumea din jur. </span></span><br />
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">În realitate stă şi ascultă şi se apleacă imperceptibil către sursa de unde vin discuţiile, ca şi cum n-ar vedea foarte bine o ilustraţie din revistă, sau n-ar avea lumină suficientă să citească. Iarna trece tot la 10-15 minute spre toaletă, sau spre garderobă alunecând ca o stafie pe lânga mesele din bar în pantofii săi cu talpă de „microporos”. Dacă i se pare că aude ceva interesant se apleacă şi-şi leagă şireturile de la pantofi, sau se aşează la o masă învecinată semnalizând discret chelneriţei să-i aduca cafeaua la nou amplasament. Câteodată mai şi scrie câte ceva în revista pe care o are pe masă. Altă data îşi lasă neglijent pardesiul sau paltonul rezemat de câte o canapea, sau agăţat lângă câte o masă într-un cuier pom cum sunt cele din baruri. Îl găseşti peste tot, dimineaţa în baruri şi cafenele, seara în restaurante, nu stă mult, baleează pe sub sprâncene localul şi dacă-i neinteresant „din punct de vedere informativ” se mută în alt bar. Îl ştim toţi care suntem în gaşcă şi îl învaţă repede şi alţii mai nou apăruţi în tărg, dar se pare ca omul este valoros că nu este schimbat din aceasta funcţie de ani de zile. Când apare prin preajmă trecem automat pe bancuri porcoase, sau cu alte personaje nevinovate. Cred ca tipul asta a auzit sute şi mii de bancuri la viaţa lui. Unii zic că fiecare banc politic nou auzit de securişti se prelucrează la tot personalul din Securitate. Nu prea cred. Unele sunt atât de bune că ar râde şi ei cu gura până la urechi, cum râdem noi acum de ultima vizita în străinătate a lui nea Nicu. Oricum nimeni nu ştie ce se întămplă în clădirea cenuşie şi posomorâtă de pe strada Brăilei construită prin anii 60 în stilul clădirilor guvernamentale comuniste, gen I.M.G.B. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Doamne fereşte să intri vreodată acolo. Lumea întoarce capul când trece pe trotuarul de vizavi, că pe cel alăturat curţii clădirii există o restricţie pentru pietoni, ca pe trotuarul de la ambasada americană din Bucureşti şi mulţi miliţieni şi civili care veghează. N-ai şanse prea multe să cunoşti un securist. Eu am cunoscut doar trei-patru în toata perioada comnunistă. Unul a fost Preafericitul pe care l-am „învăţat” repede de la alţii, dar nu l-am auzit niciodata vorbind, poate că era mut.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Pe urmă o vară de-a mamei din Câmpulung era căsătorită cu un ofiţer de securitate care luptase în munţi contra bandiţilor şi avea şi nişte cicatrici îngrozitoare pe burtă unde fusese împuşcat. Le văzuse vărul meu Sorin, o dată când au fost la mare împreună şi mi-a povestit de ele stând cocoţaţi în vârful caisului de la bunica din curte pe când aveam vreo zece ani. Când a ieşit la pensie de la „Secu” a venit la noi în oraş şi s-a angajat electrician în combinat. A fost un tip de treabă, nu ştiu pe cine împuşcase el acolo prin munţi, acuma mai împuşca doar câte un amărât de iepure când ieşea la vânătoare.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Mai pe urmă aveam un securist care se ocupa de şcoli şi de licee şi care recruta informatori printre elevi. Îl chema Goiciu şi era fiul comandantului puşcăriei de la Gherla, Petre Goiciu. Habar n-aveam eu de Goiciu şi de Gherla pe vremea aia, dar tipul tot venea pe la noi pe la liceu pe la poligonul de tir şi se împrietenea cu noi. O dată ne-a promis că ne face rost de bilete la un concert de muzică rock şi l-am crezut. A venit la mine acasă să mă scoată la concert. Tata cumpărase lemne de foc şi le spărgea cu toporul de un butuc în curte. A intrat în casă şi m-a întrebat:<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> -</i></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Cine-i ăsta şi de ce te caută?<o:p></o:p></i></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">Păi e un amic de-al meu şi mi-a făcut rost de bilete la concert... <o:p></o:p></span></i></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">Cum îl cheamă?<o:p></o:p></span></i></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--></i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Goiciu.</i> Tata n-a zis nimic şi a ieşit afară roşu la faţă ca un rac. S-a dus întins la grămada de lemne şi a înşfăcat toporul cu care spărgea loazbele şi cu el ridicat s-a dus întins la amicul meu Goiciu.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> -</i></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Tu-ţi Dumnezeii mătii de pui de criminal ce eşti, dacă te mai apropii de copilul astă îţi tai căpăţâna pe buturuga asta, ca la un pui de gaină! Te schingiuiesc şi eu pe tine cum m-a schingiuit şi criminalul de taică-tu pe mine în puşcarie! Ieşi afară din curtea mea fiu de curva că te omor pe loc!</i><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; text-indent: -36pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Securistul s-a facut alb la faţă ca varul şi a început să se retragă cu spatele spre poarta de la stradă, bolborosind într-una „tov Popa” în sus, „tov Popa” in jos, în timp ce mama plângea în uşa casei şi striga la tata:<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> -</i></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Lasă-l Nicule că faci păcate cu el! Lasă-l Nicule!</i> Şi cum tata înainta necruţător cu toporul ridicat către ofiţer mama a răcnit şi către acesta din urmă:<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> -</i></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Fugi mai omule odată de aici! Pleacă!</i> Şi luminat deodată de strigătul mamei securistul a întors spatele tatii şi toporului său uriaş şi a rupt-o la fugă. În pragul porţii s-a împiedicat de tocul de fier al porţii şi a căzut cât era de lung.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> -</i></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Mama voastră de legionari, las’ că vă arăt eu! Te bag eu la puşcarie din nou legionarule! </i><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; text-indent: 36pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Dar când tata s-a dus spre el a rupt-o la sănătoasa cu pantalonii rupţi în genunchi de cum căzuse şi pâna să ajungă tata la poartă dăduse colţul spre strada Tecuci. De bagat în puşcarie nu l-a putut băga pe tata din nou, dar de făcut rău i-a făcut. L-au chemat la Securitate, dar nu s-a dus, aşa că au venit la el la serviciu a doua zi şi când l-au întrebat de incident tata şi-a dat jos bluza albă de halat de spital pe care o avea pe el şi şi-a întors spatele către securişti care au încremenit. Pe laturile toracelui cicatricele de la vâna de bou cu care fusese bătut la Gherla de către Goiciu luceau ca nişte dungi de zebră. Goiciu ăsta s-a ocupat de studenţii străini şi de elevi multă vreme. După aia l-a pus „Unchiul Secu” să se ocupe de Vama Galaţi. Stătea toată ziua cu geana pe vameşi şi-i lăsa fără ciubucurile lor ciugulite de la vapoare: câte o sticlă de whisky, câte un carton de Kent, sau un pachet de cafea. La Revoluţie l-au căutat vameşii prin tot târgul să-l „dea la apă”, adică să-l arunce în Dunăre. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; text-indent: 36pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Pe urma l-am mai cunoscut pe securistul care se ocupa de sănătate. Îl chema Constantinovici şi până a afla că este securist, credeam că este asistent medical, sau brancardier prin spitalul judeţean, aşa era de şters şi de discret. Purta întotdeauna un halat alb peste costumul de haine şi îl vedeai peste tot: la raportul de gardă al medicilor din sala de lectură, răsfoind fară chef ziarul „Scînteia”, pe coridoarele sumbre de la morga spitalului, sau prin sălile de operaţii şi de tratamente. Nici măcar o trusă de curetat nu se scotea de sub cheie fără aprobarea individului. Avea undeva pe la parter o cămăruţă lângă centrala telefonică a spitalului şi când se plictisea se distra ascultând convorbirile galante dintre medici şi asistente, sau cine, când şi cu ce, s-a mai internat în spital. Acolo ţinea şi lista colaboratorilor securităţii din spital, dar, în euforia zilei de 22 decembrie 1989, nimănui nu i-a dat prin cap să deschidă uşa metalică a biroului, iar când într-un târziu au făcut-o, complicii lui din spital, informatori aflaţi pe statele de plată, îl goliseră de conţinut. După1986 socrii mei plecaseră în Ungaria şi tipul care ştia despre asta din dosarul meu, mă oprea în curtea spitalulu unde făceam gărzi ca medic stagiar:<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> -</i></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Ce mai faceţi tovaraşul Popa? Ce vă mai fac socrii, cum se descurcă acolo in Ungaria?<o:p></o:p></i></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span></i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Ce să facă tovaraşe colonel, bine, ce dumneavoastră nu ştiti?</i> Şi mă hlizeam la el, să nu mă creadă prost, doar ştiam că toate convorbirile mele cu străinătatea erau ascultate din centrala telefonică de pe strada Silozului.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> -</i></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Dar dumneavoastră când o să plecaţi? <o:p></o:p></i></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--></i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Când o să-mi dea tovarăşii paşaport. </i><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Dar nu mi-au dat. Am primit însă la insistenţele mele o hârtie scrisă la maşină vârâtă într-un plic cenuşiu oficial.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i>„Prin prezenta vă facem cunoscut că cererea dv. de călătorie temporară în Republica Ungaria nu a fost aprobată”.</i><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Ultimul securist în activitate l-am văzut pe 21 decembrie 1989. Terminasem anul de secundariat (rezidenţiat cum îi spune acum) în epidemiologie şi mă prezentasem la postul pe care-l luasem prin concurs, medic în portul Galaţi la cabinetul de port şi frontieră, unde aveam ca sarcină printre altele să verific şi starea de sănătate a marinarilor de pe navele care intrau în port. Dădusem buletinul ca să primesc „pas-ul” un fel de legitimaţie cu care puteai urca la bordul navelor şi care se păstra la grănicerul care păzea schela (scara) de intrat pe vapoare. Mi l-a adus chiar comandantul punctului de frontieră, colonelul Crăciun.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span><span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><i> -</i></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Doctore mata vii de la Bucureşti?<o:p></o:p></i></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">Da tovarăşe colonel.<o:p></o:p></span></i></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">Ce se aude pe acolo?<o:p></o:p></span></i></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">Nu ştiu tovaraşe colonel că sunt venit de vreo trei zile.<o:p></o:p></span></i></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">Dar nici de Timişoara nu ştii nimic?<o:p></o:p></span></i></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">Ştiu doar ce a spus „şeful cel mare” aseară la televizor?<o:p></o:p></span></i></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">Şi ce parere ai?<o:p></o:p></span></i></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">Despre „şeful cel mare”?<o:p></o:p></span></i></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">Nu tovarăşe, despre Timişoara. Crezi că o să se extindă şi la noi?<o:p></o:p></span></i></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: -18pt;">
<!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">-<span style="font-family: "times new roman"; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> -</span></span><!--[endif]--></i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>Nu cred tovarăşe colonel, noi gălăţenii nu prea avem stofa de huligani.</i><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; text-indent: -36pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Mi-a întins „pasul” cu mâna dreaptă şi apoi a ieşit clătinând din cap şi a traversat drumul spre Palatul Navigaţiei unde-şi avea bârlogul. Peste două ore fugea printre blocurile de la „Spicu” îmbrăcat în haine civile. Câteva zile n-am avut după Revoluţie pe nimeni la controlul paşapoartelor. Plecam în radă doar noi, veterinarii, capitania şi vameşii. Pe urmă au apărut din nou ofiţerii de la P.C.T.F. (Punctul de Control al Trecerii Frontierei) Galaţi, dar acum erau deghizaţi în pompieri. Ca să nu-i linşeze lumea pe stradă în loc de petliţe albastre de ofiţeri de securitate aveau cusute petliţe mov închis ca cele ale pompierilor. După aia nici n-a mai contat: s-au trnsformat în poliţie de frontieră, jandarmerie şi în martie 1990 în S.R.I. </span></span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;">Vorba marelui chimist francez Antoine Lavoisier scurtat de cap la revoluţia de la 1794 prin ghilotinare, într-o zi de 8 mai: „</span><span class="apple-style-span"><span lang="FR" style="background-color: white; font-family: "arial" , sans-serif;"> </span></span><i><span class="apple-style-span"><span lang="FR" style="background-color: white; font-family: "times new roman" , serif;">Rien ne se perd, rien ne se crée, tout se transforme</span></span><span class="apple-style-span"><span lang="FR" style="background-color: white; font-family: "arial" , sans-serif;"> </span></span></i></span><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i>„. </i></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibVrU9Jdp3LiQDncUCAG-4F_hHvpfX9K4_eQaPUHM2xXhjACvSCRGQchYsztCHu4Q-tZNDdF6zYdGwg2xJLaj4exqGBqNyjpF7KzOyGhZngd1Yj7D7zjtv5-kAM01ZYMoA5NdslGUafeo/s1600/ma%2526pa1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibVrU9Jdp3LiQDncUCAG-4F_hHvpfX9K4_eQaPUHM2xXhjACvSCRGQchYsztCHu4Q-tZNDdF6zYdGwg2xJLaj4exqGBqNyjpF7KzOyGhZngd1Yj7D7zjtv5-kAM01ZYMoA5NdslGUafeo/s320/ma%2526pa1.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: 0.0001pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; text-indent: -36pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><br />
</span></span></div>
Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-55781021451536950242011-09-14T05:46:00.000-07:002011-09-15T03:20:11.480-07:00După Rusalii<div class="MsoNormal"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRQKHA1ce17FYKWcxjYUgUkITJKb1g4W7gdl4N_JeVVMj7RpWJeM19TMwQejpCLVLQoYn0nPj0iJ67H0uS7GHNGv_dLdiXAfd1X_53B4vqheD-WlydPP7VFEfs4sGpKcasmbdQ57z1tf0/s1600/DSC09495.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRQKHA1ce17FYKWcxjYUgUkITJKb1g4W7gdl4N_JeVVMj7RpWJeM19TMwQejpCLVLQoYn0nPj0iJ67H0uS7GHNGv_dLdiXAfd1X_53B4vqheD-WlydPP7VFEfs4sGpKcasmbdQ57z1tf0/s320/DSC09495.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Reproducere din Expozitia "Rusaliile negre" de la Brăila a Fundatiei Academia Civica</td></tr>
</tbody></table><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">La al doilea cântat al cocoşilor moşu Gheorghe Cărpinişan din Beregsău se trezi de tot şi se aşeză cu picioarele la marginea patului. Peste cântecul cocoşilor se suprapunea lătratul câinilor din sat, care păreau agitaţi de parcă dădeau lupii iama în oi. Deşi era a doua zi după Rusalii, era răcoare aşa că moşu Gheorghe puse peste cămaşă un boibărac şi dând fireangul de-o parte îşi lipi ochii de ocheţul verandei doar, doar o vedea ceva. Părea că spre Săcălaz se vedeau nişte lumini, aşa ca moşu ieşi pe veranda casei lipăind cu picioarele goale, fără măcar să-şi tragă ştrimfii. Într-adevar dinspre Timişoara se vedea luminile unor maşini şi se părea că tot într-acolo bătea câinii mai tare. Zarva câinilor din sat trezise şi pe alţii, pe ici pe colo se vedeau deja lumina palidă a feştilelor printre tufele de iorgovan din curţile oamenilor. Parcă de undeva din capăt se auzeau şi ţipete, sau cineva bocea, aşa că moşul curios ieşi în poartă. Din casa de peste drum ieşise şi văru Vasile în mijlocul plaţului, dăspuiat, numai în cameşoiul de noapte cu poacini în picioare şi cu felinarul aprins.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Ce-o fi mă zarva asta?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Nu ştiu vere, poace vin’napoi nemţii! Nemţii trecuseră spre Jimbolia cănd se retrageau din faţa ruşilor, dar asta se întâmplase de mult, că aproape şi uitaseră.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- N-ai răpelţi la tine? Şi văru Vasile scoase din buzunarele cămeşii un păclu de tabac.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- La ce-ţi trebuie răpelţi, n-ai feştila aprinsă?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Uice prost mi-s io, stam cu focu-n mâna şi ceream răpelţi! Şi aprinzându-şi ţigara arătă şi în susul străzii:</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Uice şi-n poceaca spre Jimbolia vin maşini!</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Într-adevar farurile unor camioane veneau şi dinspre Cărpiniş, ba parcă şi dinspre Nemeti se vedeau lumini. Şi pe măsura ce maşinile se apropiau zgomotul creştea în intensitate şi bărbaţii trecuţi prin front recunoscură camioanele ca fiind ZIS-uri ruseşti.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">-Vere să ştii că nu vin nemţii, ci ruşii! Dar şi ruşii trecuseră prin sat în vremea de război golind coteţele de gâini şi curăţind burile de palincă.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Nu erau ruşii, erau românii în camioanele ruseşti cu prelată. Soldaţi români. Îi vazură cum intrară în sat din toate părţile ca şi când ar fi vrut să-l ocupe şi în jumatate de oră asta şi făcură: din camioane se coborâră puzderie de soldaţi care începură să strige pe străzi să intre lumea în curţi şi-n ogrăzi că va fi o verificare.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Moşu Gheorghe intră şi el în curte dacă aşa fu porunca, dar de pe verandă se bâzgoi mai departe pe drum, mai ales că se luminase bine.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Din camioanele cu prelată soldaţii descărcară mai multe mitraliere Maxim pe care în viteză le amplasară în mijlocul drumului la răscruce. Părea că satul ajunsese în toiul unei iminente bătălii, atât de multe uniforme şi arme nu mai văzuseră paorii de la război. Apărură şi căteva GAZ-uri cu ofiţeri şi după petliţele albastre moşu Gheorghe îi cunoscu că-s de la securitate.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">La al treilea cântat al cocoşilor tot satul era în picioare pândind după garduri sau după obloane mişcarea trupei echipată ca la război, ce alerga de colo colo pe străzile satului. De frică să nu fie văzut moşu Gheorghe intră în casă unde nevastă-sa Maria, cu lacrimi în ochi îl întrebă ce se întamplă. Ce să se întâmple, poate că începuse un alt război, cu americanii, cu Tito sau cu chinejii.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Se îmbracă şi porunci nevestii să pună ceva pe masă să nu-l prindă războiul flămând, dar n-apucă să înghită nimic că poarta se dădu cu zgomot în lături şi-n urletele câinelui care părea că înebunise în lanţ de furie, intrară mai mulţi soldaţi, care cu armele în mână păzeau un ofiţer cu nişte hârtii în mână.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">A cui îi casa asta?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">A mea şi a nevestii.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Nu mă, cum te cheamă?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Gheorghe Cărpinişan.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Fiul lui Vasile?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Da dom’ ofiţer.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Eu nu sunt domn, eu sunt tovarăş, aşa să-mi spui, tovaraşe.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Am înteles.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Mai stă cineva cu voi?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Nu, doar noi doi.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Da’ baiatu’?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Băiatu-i plecat la Cluj la slujbă.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Şi deci sunteţi singuri?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Singuri.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Atunci ascultă la mine aici comanda. Ai o oră să-ţi aduni toate catrafusele şi să le pui în cărută şi să ieşi în faţa casei cu toate boarfele că eşti evacuat.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Ce sunt?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Evacuat.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Da’ ce-am făcut dom’ ofiţ...., tovaraşe ofiţer să fiu evacuat?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Nimic, da’ tot satul se evacuează, o să fie zonă de conflicte militare.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Cu cine dom’ ofiţer?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Cu măta băi boule, nu ţi-am zis să nu-mi mai spui domn? Şi furios ofiţerul trecu hârtiile din mâna dreaptă în cea stângă şi apoi îi trase o palmă cu toata puterea moşului de acesta căzu jos. Uluit moşul rămase mut în colţul verandei unde căzuse. Un urlet de om, cel al Mariei acoperi pentru o clipa urletul căinelui din lanţ.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Mama voastră de titoişti şi de chiaburi ce sunteţi, ar trebui să vă împuşte statul nu să vă evacueze! Marş de-ţi strânge boarfele că te ridic în curu’ gol din curte. Şi ofiţerul întoarse spatele celor doi bătrâni, unul cazut la pământ cu o şuviţă de sânge plelingândui-se dintr-o nară, cealaltă rămasă fără aer de la urletul aproape animalic pe care-l scosese când îii fusese lovit bărbatul. Făcu căţiva paşi spre poarta acompaniat de lătrăturile furioase ale câinelui care tragea de lanţ să-l rupă, când se opri în loc şi deschizănd tocul pistolului pe care-l avea atârnat la şold scoase afară arma, cu un zâmbet larg care-i acopei figura pănă atunci fioroasă.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Hai la tata, cusu-cusu! Stai că te învaţ eu să mă mai latri! Şi de la mai puţin de un metru trase un glonte în capul câinelui care amuţi pe loc şi se prăbuşi scuturat de convulsii. Bubuitura armei o scoase din minţi pe Maria care începu din nou să urle. Ofiţerul se întoarse spre ea cu pistolul încă fumegând în mână şi îl ridică ţintind capul femei. Moşu Gheorghe se trezi din buimaceală şi sări in faţa femeii, lipindu-şi fruntea de ţeava fierbinte a revolverului.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Nu trage dom’ ofiţer că-i păcat, e femeie cumsecade, mai degraba omoară-mă pe mine! S-o speriet săraca!</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Mama voastră de spioni titoişti şi de chiaburi! Ar trebui să vă împuşcam pe toţi ca pe câinele ăsta! şi ofiţerul arată cu ţeava armei spre animalul împuşcat care zăcea într-o baltă de sânge. Ceilalţi militari un pic speriaţi de violenţa ieşirii superiorului lor priviră spre fruntea lui Gheorghe, pe care ţeava armei lăsase un cerc pe parcă îl însemnase cu fierul roşu.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Hai mă, că mai avem şi alţii! Şi ofiţerul o porni spre poartă, urmat de soldaţi.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">O oră bă, atât aveţi o singură oră!</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Şi ce avem voie sa luăm?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Pe măta şi pe tactu din cimitir! Luaţi şi voi acolo de mâncat şi de dormit şi de muncit, ce vă-ncape în căruţă, că vă mutăm în casă nouă! Şi trântind poarta ieşiră pe stradă şi intrară în curtea următoare. Maria începu din nou să urle cu gura tremurând toată şi faţa schimonosită.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Căsuţa mea, căsuţa mea, ce-am facut de mi-o ia?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Taci Mărie că vine iar dom’ ofiţer şi te puşcă!</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Să mă puşte! Să mă puşte ca pe câine! Să mă puştee! Şi urlând femeia ieşi peste trupul bărbatului în verandă şi începu să urle.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Împuşcă-mă! Vino să mă împuşti! Aoleu casa mea, avlia mea, blaga mea! Moşu Gheorghe se repezi la ea şi-i puse mâna pe gură şi-o trase spre casă din verandă. Prea târziu însă, poarta de la stradă se trânti cu zgomot şi în pragul uşii apăru un soldat fioros cu puşca în mână.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font: normal normal normal 7pt/normal 'Times New Roman';"> </span></span><span lang="RO">Ce crucea mătii ţipi fă? Vrei să te arestez, vrei să pleci la puşcărie, sau să pleci cu bărbatu-tu în evacuare? Taci dracului din gură şi adunăţi boarfele că vine tov’ căpitan si te împuşcă ca pe câine auzi? Şi soldatul o apucă de umeri pe Maria şi începu s-o scuture. În mişcare una din petliţele albastre cusute prost căzu şi sub ea moşu Gheorghe vazu cusută petliţa verde a armei grănicerilor.</span></span></div>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-78432540209447937602011-08-23T04:09:00.000-07:002011-08-23T04:09:01.628-07:00Apa<br />
<div class="MsoNormal"><span lang="RO">Apa noastră cea de toate zilele....<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Puţină lume îşi poate imagina astăzi cum ar arăta viaţa fără posibilitatea de a te spăla zilnic. Totuşi nu sunt mulţi ani de când acest lucru era imposibil. În cazul oraşului meu (Galaţi) înconjurat de ape (Dunăre, Prut, Siret, Brateş) până la revoluţie a reuşi să te speli, sau să-ţi speli rufele era o mare realizare! Ani de zile apa rece a curs cu „program”, adică 2 ore dimineaţa devreme şi 2 ore seara, iar de 3 ori pe săptămână aveam „program” şi la apa caldă, cam în aceleaşi intervale orare. Aveam program dar nu totdeauna aveam apa caldă, de cele mai multe ori apa era călie, ca de la soare şi lipsită de presiune pentru cei care stăteam la ultimul etaj din bloc. Era şi un banc pe seama asta, care parodia ora exacta data de postul naţional de radio:<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span> </span>„La semnalul urmator va fi apa caldă! Pic. Pic. Pic. A fost apă caldă!”<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Aşa ca din fiecare locuinţă de bloc care se respecta nu lipseau ustensilele necesare stocării apei: găleţi, bidoane, căzănele iar în anotimpul secetos chiar şi damigenele şi borcanele de murături. Prima grija când curgea apa era să-ţi umpli vasele ca să ai cu ce sa te speli, cu ce să găteşti, sau ce să torni în toaletă dupa ce-o foloseai. Milioane de tone de apă se risipeau zilnic. Umpleam cada de baie dimineaţa cu apă dupa ce ne spălam, pentru ca seara sau cel tâeziu a doua zi să o golim şi să strângem apa proaspătă. Uneori mai ratam umplerea căzii si atunci apelam la rezervele din bidoane sau din cazanul de pe aragaz care era totdeauna plin cu apă pusă la încalzit. Nu de altceva, dar în afara faptului că apa calda şi cea rece erau cu program, aveam mereu câte ceva de spălat urgent: un copil plin de praf venit de la bicicleta sau de la joacă, o farfurie sau o cratiţă, legume sau fructe de la piaţă sau chiar o rufă. Aşa că un căzănel de 20 de litri trona pe jumătatea aragazului din bucătărie, aproape călduţ în fiecare moment al zilei. Din păcate nu toata lumea avea preocupări legate de igienă şi în epoca în care deodorantele nu se găseau pe piaţă decât rareori, majoritatea venind de la rudele din strainătate „la pachet”, sau aduse de marinari prin contrabandă, atmosfera din autobuzele supraaglomerate şi supraîncălzite nu era tocmai una agreabilă. Apropos de deodorante, erau produse de o firma de stat „Farmec” şi atunci când le găseai în magazin indiferent daca erau de damă sau de bărbaţi le cumpărai, căci erau un cadou perfect pentru oricine la ocazii. Am fost la un „ceai” (petrecere dansantă cu tineri) la care gazdei i s-a oferit din partea unui invitat un deodorant nou apărut, care se chema „Intim” şi era pentru părţile intime, dar la repezeală să nu rateze achiziţia omul nu s-a mai uitat ce a cumpărat.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Înainte de chinurile îmbăierii de la bloc le-am trăit pe cele de la casă, mai bine de jumatate din viaţă trăind la casa părintească. Ai mei aveau baie în casa, fapt ce constituia un lux în anii ”60, faţă de cei care trebuiau să se ducă să se spele la „baia comunală” de pe strada Traian. Făcea tata un foc zdravăn în sobă de începea să fiarbă apa în cazanul de aramă şi intram pe rând la baie să ne curăţăm. Mă chema mama din poarta de la joacă să trec la baie că e apa caldă şi plecam dintre copii ca un prinţ cu nasul pe sus: eu aveam cadă unde să mă spăl pe când ei se spălau la lighian. Rudele mai apropiate veneau la cele care aveau baie în casă să se spele săptămânal, de obicei duminica:<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">-Venim şi noi pe la voi duminică să facem o baie! şi mama săraca ce să zică?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">-Veniţi!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Şi veneau, cu copiii dupa ei, cu prosoape şi cu schimburi, uneori cu o sticlă de vin „de ţară”, rareori cu prăjituri, dar întotdeuna cu aerul că sunt în trecere sau într-o vizită sa vadă cum au crescut roşiile tatii sau cum au reuşit dulceţurile mamei.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Pe urmă după 1960 când au apărut blocurile, lumea mergea la neamurile de la bloc să facă baie duminica, aşa ca la noi s-au mai rărit vizitatorii. Pe urma tata a vândut cazanul de aramă de la baie la nişte ţigani care făceau cazane de ţuica din ele şi ne-am luat unul smălţuit care a ruginit repede şi mai mereu era spart.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Noi nu ne-am spalat niciodată la baia comunală dar ştiu cum arăta pe dinăuntru că mergeam mereu cu prietenii mei din copilarie şi-i însoţeam când îi cărau parinţii la baie. Într-un subsol era amenajată o baie cu aburi şi aproape de ea erau mai multe despărţituri în care se găseau căzi de baie din fontă. Trăgeai perdeaua de muşama, dădeai drumul la apa in cadă şi aveai 15 minute să te speli contra 3 lei. Plecai curat şi cu un pitiriazis sau alta infecţie de piele, că nu stătea nimeni cu cârpa plina de „Tix” cum stătea mama acasă după fiecare dintre noi şi nici nu aveau un tată sanitar ca mine care să dezinfecteze cu clor. Apropos de tata, când a auzit că însoţeam prietenii de pe stradă la baia comunală mi-a interzis să mă mai duc. Se întâmplau unele lucruri mai ciudate pe acolo pe care le-am înţeles doar când am crescut mai mare.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Care n-avea chef sau bani facea baie acasa, la lighean. Pentru cei care nu au văzut acest obiect, ligheanul este un vas larg şi puţin adânc folosit la spalat rufe, spalat vase sau pentru îmbăeiri parţiale. Puneai ligheanul pe un taburet şi îl umpleai cu apa caldă şi te spălai pe jumatatea superioară a corpului, iar dupa ce te ştergeai te spălai şi pe cea inferioară. Adesea spălatul se făcea în curtea casei ca să nu sară stropi şi să uzi preşurile, faza la care etapa cu jumatatea inferioara se reducea doar la picioare. Majoritatea mahalagiilor aşa se spălau doar pe bust şi pe picioare, aproape de poartă ca sa le vina uşor să arunce zoile în stradă, că nu era canalizare.<o:p></o:p></span></div><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-GB;">Aveam vreo 20 de ani când înpreuna cu tata şi cu un bun prieten ne-am dus să văruim bucătaria din apartamentul surorei mele, undeva prin Micro 20, lângă actuala piaţă. Purtam plete atât eu cât şi prietenul meu, iar după ce am văruit şi tata a plecat să prindă ultimul tramvai noi am mai rămas sa bem ceva şi să ascultam muzică, sora mea fiind posesoarea unul magnetofon şi a unor benzi cu muzica rock. Ca să ne spălăm de var am făcut între timp duş şi ne-am uscat pletele cu foenul şi arătam ca (recent raposatul) Jimmi Hendrix. Cum tata ne rugase să luam într-un sac restul de var cu tot cu căldarea în care se găsea, am plecat noaptea pe străzi povestind. Cu sacul după noi. Probabil vreun taximetrist vigilent ne-o fi văzut şi ne-a semnalat la Miliţie, că undeva pe strada Morilor ne-am trezit cu un ARO de miliţie lănga noi. Băieţii credeau că furasem o butelie, care avea mare căutare pe atunci şi ne-au pus să desfacem sacul. A fost şi o faza hazlie atunci, când ne-au cerut să ne legitimăm şi când am dus mâna la spatele blugilor să-mi scot buletinul, unul dintre miliţieni a crezut că scot un cuţit şi s-a eschivat ca la box, gata să cadă în fund. Ca să se convingă că chiar locuim acolo unde era scris în buletin, miliţienii ne-au scutit de ultimele sute de metri şi ne-au dus cu maşina miliţiei până-n poartă. Cu tot cu var.</span>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-70951023910663111782011-07-13T05:20:00.000-07:002011-07-13T05:20:16.375-07:00Bunicul<div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Imediat după gerul Bobotezei s-a zvonit în sat că vin comuniştii cu colectiva să ia pământul ţăranilor şi să-l bage la colhoz. Cum bunicul era un om respectat în sat, fiind primar în doua rânduri înainte de război, mai mulţi gospodari din sat au decis să se sfătuiască cu el şi după căderea întunericului, să nu-i vadă nimeni, au luat-o printre nămeti şi bâjbâind la lumina unui felinar chior, acompaniaţi de lătrăturile câinilor din sat, au pornit în vizită. Pe atunci nu era niciun comunist în sat, dar vreo 2-3 oameni mai fără pământ fusesera chemaţi la sedinţă la raion să afle ce şi cum e cu colhozul de la nişte activişti, aşa că oamenii deja se fereau de ei şi ca să nu dea de bănuit plănuiseră vizita asta nocturnă şi acum intrau pe poarta dinspre vie, lătraţi puternic de câinii din mahala.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Bunicul ia primit în bucătărie că în casă încălzise numai camera unde dormeau şi nu puteau ţine oamenii în frig. În plus bucătăria era şi mai la dos din uliţă şi nu se vedea de peste gard lumina lămpii aprinse. Deşi cam botoasă de vizita asta neprevazută, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>bunica Maria a sărit să aţâţe focul în sobă, să puna pe masă o strachină cu nuci şi să scoată un ulcior cu vin din chiler. Bunicul a lăsat-o să pună pe masă şi moşoiacele şi apoi a trimis-o la culcare.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Mai femeie, avem de discutat ca între bărbaţi, tu du-te si te culcă că oi veni şi eu!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Da’ nu vreţi să vă fierb vinul cu niscavai miere de albine? Sau să vă fac nişte floricele de porumb?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nu, mai bine du-te şi te culcă. În glasul bunicului era oarecare răceală, aşa că supusă femeia trase uşa după ea şi se duse în casă fără chef de culcare şi se vârâ sub iorgan la lumina palidă a candelei.</span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;">Rămaşi singuri bărbaţii luară loc pe scăunelele din jurul mesei şi întâi cinstira din vin, lăudându-i dulceaţa, taria, parfumul şi gustul şi întinzând în sare miejii de nucă.</div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ce zici moş Aurel, anul ăsta mai faci vin? a început discuţia nea Petrică, un gospodar din sat.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Păi de ce să nu mai fac mă? Ce-o să mor anu ăsta?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nu moş Aurel, interveni şi moş Gheorghe. O vrut să zică dacă n-o să mai ai via? Dacă ţi-o ia colhozul?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Apoi eu ştiu mă oameni buni cum o să fie?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Da’ Vasile ce zice? <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt; text-indent: 18.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Vasile era fratele mai mic al bunicului care din cauza cedării Basarabiei în 1940 rămăsese peste Prut. Înainte de război bunicul cultiva în balta Prutului zarzavaturi şi legume aşa cum învăţase de la taică-su, meşter gradinar adus de regele Carol al României din Bulgaria să-i înveţe pe români gradinăritul. Cum se lucra cu grădinari din Basarabia care veneau imediat după Paşte în baltă şi plecau abia cand se spărgea grădina, atât bunicul cât şi moş Vasile cunoşteau o grămadă de basarabeni cu unii chiar erau ca fraţii, pe alţii îi cununase, sau îi botezase. Cum moş Vasile nu era însurat la vremea aia îi cam umblau ochii după basarabence, muieri frumoase, zdravene şi muncitoare, aşa că şi-a ales una de nevastă şi toamna a plecat după ea în Basarabia şi şi-o făcut casă acolo. Venea mereu peste Prut la bunicu, că era om de bază la tocmit grădinari din Basarabia. Cedarea Basarabiei la prins acolo şi n-a mai putut să vie înapoi. Ar fi vrut să se repatrieze, dar nevastă-sa însarcinată fiind nu putea merge nicăieri, aşa ca au rămas pe loc lângă Cahul. Nu s-a ştiut de el nimic până la război, când fraţii s-au întâlnit şi Vasile i-a povestit bunicului despre postavca, colhoz, deportări, toate beneficii ale instaurării puterii sovietelor peste Prut. A rămas mai departe în Basarabia şi după ruperea frontului în 1944 şi fraţii nu mai puteau comunica unul cu celalalt deşi stăteau în sate aflate faţă în faţă peste Prut. Mai venea câte unul dintr-o parte sau alta a râului şi dădea o sticla de „monopol” la grănicer <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ca să închidă ochii la „telegraf”, că aşa se chemau convorbirile peste Prut şi strigau la ţăranii care lucrau câmpul lângă fâşie:<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Bă care eşti din Vadu?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ce vrei bă? Io sânt din Vadu! <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">De-a cui eşti bă?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">De-a lu’ Chisoi! Şi folosea porecla nu numele adevărat, ca nu ştia cu cine are de a face.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Da’ pe moş Aurel îl ştii?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Care Aurel ca sunt mai mulţi?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Grădinaru’!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Da bă îl ştiu!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Să-i zici c-o murit fina Constandina lui Todiraşcu!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am să-i zic băi! ’ Mnezeu s- ierte!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">S-o ierte! Şi aşa aflai despre nunţi, botezuri, înmormântări şi mai pe ocolite despre deportari sau arestări.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Bunicul nu mai ştia nimic despre Vasile de mai mulţi ani, dar despre colhoz mai aflase ba de la unul ba de la altul. Mai ştia şi de la tata care fusese împroprietărit după război şi-n iarnă îl chemase ofiţerul politic la el, tata fiind plutonier sanitar în armata română.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Tovarăşul plutonier, ce faci mata cu pământul ăla pe care l-ai primit la reforma agrară?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nimic, ce să fac, îl lucrează socrii. Îl ţin şi eu pentru când am să ies la pensie, să am din ce trăi.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Da mata mai ai şi şapte hectare zestrea soţiei.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Alea sunt ale soţiei, zestrea ei, pământul ei. Nu aveam voie să mă însor cu ea dacă n-avea zestre, că eram subofiţer sanitar şi socru-meu i-a cumparat pământ ca s-o mărite.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Mata tre’ să alegi: ori rămâi în armata populară şi atunci predai pământul la Gostat, ori pleci din armata şi te faci chiabur!<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Şi tata s-a conformat, a păstrat uniforma şi solda şi a renunţat la pământ.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 18.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Acum stând cu ceilalţi gospodari la lumina lămpii şi mâncând miez de nuca cu sare, doar să aibă gura plină şi bând vinul din moşoiace, fără să ciocnească, ca la o pomană, bunicul le zise părerea lui.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">N-aş intra în colhoz nici să mă tai, am facut pământul asta pe care îl am cu palmele mele şi din munca mea, da’ nu cred că scăpăm! O să ne dea copiii afară din şcoală care avem, cum i-au dat pe cei ai chiaburilor din Pechea sau din Băleni şi-o să rămână copiii neştiutori de carte şi slugi la alţii. Cu ruşii în ţară n-avem nimic de făcut, o plecat şi regele, comuniştii îs peste tot nu cred că scăpăm fară colhoz.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Da’ n-auzi mata moş Aurel că la Pechea li-o luat şi caii şi căruţele şi boii şi vacile la colhoz li-o lasat numai găinili! Da’ ci să facă omu’ fară vacă sau fară capră dacă are copchii de crescut? Li-o da masă ţâţâ cat li-o da, da’ pi urmă?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Da’ mie mi-o zis unul dintr-un sat cu colhoz ca le-o dus grâu cu tractoru’ acasă de la colhoz! Oare o fi adevarat? Întrebă moş Grigore poreclit „Chiorul” că avea un ochi scos de scijă de brand pe front.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Li-o fi dat! În unele părţi li-o dat, în altele li-o luat şi plug şi vite şi sapele din bătătură, zise bunicul.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Da’ eu mă-ntreb moş Aurel, dacă nu vreu să mă bag, ci poa’ să-mi facă? Întrebă moş Gheorghe. Copii la şcoală n-am, că unul îl am căzut la Cotul Donului şi altul în Tatra,’Mnezeu să-i ierte! Şi bătrânul lăcrimând vărsă din vinul din moşoaică pe podeaua bucătăriei.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nu ştiu măi oameni buni, dar o să aflăm noi.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Au aflat în primavară când le-a venit sorocul să facă colhoz. I-au chemat pe toţi la primarie să se înscrie în gospodarie. Care n-a venit l-au adus cu forţa. Care a fugit l-au adus cu soldaţii şi cu miliţia. Care n-a semnat că nu ştia carte i-au lipit policarul pe cerere. Care n-a semnat deşi ştia carte i-au strâns activiştii mâna la uşa cancelariei de la şcoala pâna a cerut el să semneze să scape. Care n-a fost de găsit, sau s-a ţinut tare a primit o cotă de predat la stat care l-a îndoit. I s-a scris pe gard cu vopsea roşie „lipitoarea poporului”, „chiabur”, sau „asasinul clasei muncitoare”. Unii au fost arestaţi, fie ca lucraseră la boieri sau la chiaburi înainte, fie că vorbiseră de rău de ruşi sau pe Stalin. Unii au disparut de tot, umbla vorba prin sat c-au trecut Prutul la ruşi, era un fel de „misto” rural, nici dracu’ nu trecea râul spre răsărit măcar că de acolo ne „venea lumina”.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Cât despre bunicul şi întâlnirea de sfat de taină de la el de acasă s-a aflat la partid, că aşa e la sat, lume mică, vorbe multe şi acolo undeva unde se cloceau necazurile, cineva i-a deschis un dosar. Au început să se adune filele. Arestau pe unul din zonă şi-l întrebau la anchetă:<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Dar despre fostul primar moş Aurel ce ştii să ne spui?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nu ştiu nimic, ce să ştiu?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Aha banditule, va să zică ţii cu liberalii? Şi poc o palmă. Sau trosc un pumn. Sau buf un şut. Şi omul îşi amintea, sau inventa, că a zis aşa şi pe dincolo, că a făcut ce a făcut.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Când dosarul a avut deja câteva file bunicul a fost chemat pentru o problemă urgentă la Galaţi, dar când a ajuns în gară, l-au şi băgat cu forţa într-o maşină. O altă maşină a oprit cam la aceiaşi oră în faţa casei bunicilor şi din ea au coborât doi civili şi miliţianul din sat să facă percheziţie. Au ridicat din sertare diplomele de merit de agricultor pe care le avea, mai multe borderouri şi un volum gros legat în piele „La grande Encyclopedie Francaise” pe care bunicul îl împrumutase înainte de război de la Coana Virginica, boieroaica din sat, să studieze schiţa unei pompe de apă pentru grădina de zarzavat. Începuse dupa aia războiul şi boieroaica nu s-a mai întors de la Paris şi acum era „absenteistă”. Cartea a fost un motiv de acuzare pentru complicitate cu elemente burghezo-moşiereşti, care adaugate la exploatarea nemiloasă a grădinarilor din R.S.S.Moldovenească pe moşiile arendate de la boieroaică i-a adus bunicului 10 ani de puşcărie. A fost eliberat în 1963 şi după câteva luni a murit din cauza bolilor contractate în lagărele de muncă comuniste.<o:p></o:p></span></div>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-42349594319211031892011-05-30T03:10:00.000-07:002011-05-30T03:10:49.677-07:00Doctorul Bărbulescu din Timişoara<div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">În 1985 treceam în al treilea an de stagiatură dupa absolvirea facultăţii de medicină şi făceam stagiul la Spitalul nr. 3 de Boli Infecţioase Galaţi. Pe la sfârşitul lunii noiembrie rămăsesem doar doi stagiari, eu în anul 3 şi un coleg din anul 2, aşa că era multă muncă de făcut şi multe gărzi (neplătite) de efectuat şi aşteptam amândoi să apară noii absolvenţi să ne mai uşureze munca. Căci vorba zicalei medicale care circula pe atunci: „stagiarul îi temelia, specialiştii fudulia”, erau o groază de lucruri de făcut într-un spital care ne cădeau în sarcină: consultarea bolnavilor,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>completarea foilor de observaţie, a biletelor de ieşire, a reţetelor etc. Şi fiind numai doi inşi ne era greu. Stagiarii care făcuseră deja 3 ani plecaseră deja la ţară, căci secundariatul (rezidenţiatul) era blocat de 2 ani şi teoretic după stagiu trebuia să te prezinţi în mediul rural, iar cei noi nu veniseră încă. În anul ăla însă s-a întâmplat ceva şi de la „Biroul 2” al C.C. al P.C.R. (Cabinetul tovarăşei Elena Ceauşescu din Comitetul Central al Partidului Comunist Român) s-a dat o dispoziţie să nu se mai permită detaşările medicilor absolvenţi dintr-un judeţ în altul şi stagiarii să fie dirijaţi în judeţele cu lipsă mare de medici la ţară, cum erau Tulcea şi judeţele din Moldova.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Aşa se face că atunci când într-un târziu au venit noii stagiari au venit într-un lot compact de absolvenţi de la Craiova şi de la Timişoara de aproape 40 de oameni. </span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">40 de oameni însemna 40 de familii despărţite de distanţe de sute de kilometri, sau târâte în celalalt capăt al ţării în necunoscut, numai cu valiza. Abia când au apărut noii colegi mi-am dat seama de ce se spunea că stagiatura fusese inventată pentru copiii unor nomenclaturişti din Bucureşti, ca să mai rămână prin capitală încă 3 ani după terminarea facultăţii.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Şi atunci ca şi acum sănătatea gălăţeană avea posibilităţi reduse de cazare pentru personalul care nu era din oraş, format din stagiari, specialişti, sau secundari (rezidenţi). O singură scară de bloc de 4 etaje cu doar câteva garsoniere era tot ce putea oferi statul drept cazare în acel moment, deja supraaglomerate cu oamenii care stăteau acolo din anii trecuţi. (Blocul „Sănătatea 60” a fost construit ulterior acestor evenimente).</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Aşadar marea majoritate a noilor veniţi nu aveau unde să locuiască şi s-a recurs la diferite improvizaţii cum ar fi repartizarea stagiarilor în rezervele spitalelor mai ales la cel judeţean, sau în saloanele neutilizate din celelalte spitale. O mare parte din colegi au fost trimişi direct la ţară în urma unei şedinţe de repartizare furtunoase. Îmi amintesc de ea ca şi cum ar fi avut loc ieri. La prezidiu stăteau: doctorul Mocanu, directorul Direcţiei Sanitare, doctoriţa Renea, directoarea adjunctă şi doctorul cardiolog Pupăză, care era secretar de partid. Nea Milică Mocanu striga lista stagiarilor şi fiecare era pus să aleagă câte un sat din cele scrise cu creta pe tablă din sala de şedinte a Spitalului Judeţean. Când dădea de vreun nume de copil de ştab trecea mai departe şi nu-l striga. De fapt posturile de la ţară erau ocupate toate de medici care din diferite motive nu doreau să lucreze acolo şi se detaşau pe filiera P.C.R. (Pile-Cunoştinţe-Relaţii) în oraş, în locul lor fiind detaşaţi stagiarii. Deci tocmai motivele pentru care se iniţiase stagiatura, acelea de a te perfecţiona mai mult în spitale, înainte de a fi trimis în practica medicala din mediul rural, era ignorate.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Venise rândul unei colege stagiare din Craiova, o fata frumoasă cu părul lung până la brâu, din primul an de stagiu şi nea Milică întreba:</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Zi-i domnişoară ce localitate alegi?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Nu ştiu tovarăşe director, nu prea cunosc judeţul...</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Uite eu recomand Bălăşeşti, are un dispensar frumos, situat într-un conac înconjurat de brazi, cu un aer curat, ca de munte, când e senin se văd şi Carpaţii.. ai să te simţi ca la staţiune!</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">N-am putut să mă abţin şi-am cârcotit:</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Da’ de ce nu-i spuneţi şi de apă şi că dacă viscoleşte nu mai iese de acolo până-n primăvară?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">A, da şi apa e foarte bună ca de staţiune! a plusat directorul.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Da’ tre’ s-o cari de la făntână cu găleata! am plusat eu, aşa că nea Milică pe un ton mieros pe sub ochelari mi-a rânjit:</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Mi se pare mie doctore sau vrei să faci iarna în locul ei la Bălăşesti? Acu’ te trimit!</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Tov’ director eu am fost la ţară când eram în anul întâi....</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Atunci ce mai cauţi aici? Du-te pe unde ai stagiul acuma şi lasă-ne! </span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Am plecat şi colega a ales comuna respectivă, fată singură într-un han de casă, într-un frig ca de biserică că nu erau lemne, cu vântul urlând noaptea printre brazii din jurul dispensarului neîncălzit şi fară curent electric, cu munţi de zăpadă viscoliţi dinspre dealurile Bârladului şi drumuri blocate cu luna.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">La noi la Spitalul 3 căţiva stagiari au fost cazaţi în vestiarul medicilor stagiari din pavilionul B, un fost salon mai mititel, plin de vestiare din metal. S-au adus trei paturi şi trei medici au parcat acolo, că nu puteau dormi în stradă. Doi erau din Bucureşti, unul, Bărbulescu din Timişoara. Băteam în uşa dimineaţa când veneam la serviciu, să nu dăm peste vreunul în chiloţi. Aveau o masa pe care mâncau şi pe care î-şi fierbeau nechezolul într-un ibric cu un termoplonjon dimineaţa şi o lampă de gaz, pusă pe un dulap, pentru când se oprea lumina. Mâncau de prânz contra cost la spital, ce se gătea, spălau lenjeria la spălătoria spitalului şi făceau duş la centrala termică unde era mai tot timpul apă caldă.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Bucureştenii s-au învârtit până la urmă: unul s-a mutat la o gazdă cu o colegă, altul şi-a făcut rost de o „tuberculoză” şi a plecat să şi-o vindece în capitală, aşa că a rămas numai timişoreanul. Era o ideea mai în vârstă decâr generaţia sa şi avea şi un copil. Dorea cu nerăbdare să stea cu soţia şi cu copilul fie la Timişoara, fie la Galaţi, dar se pare ca nimeni nu-l lua în seamă. Memoriile, audienţele, scrisorile trimise conducerii de partid, toate intervenţiile nu dădeau niciun rezultat, aşa că dupa săptămâni de zile de dormit pe un pat de spital într-un vestiar, doctorul Bărbulescu din Timişoara a explodat: a luat un prosop, din acelea de spital, din pânza albă, neflauşat şi o cariocă neagră şi a scris pe el „sunt medic, nu am casă, vreau întregirea familiei” şi s-a postat cu el în faţa judeţenei de partid de pe strada Republicii, azi Domnească.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">De cum a scos prosopul din buzunar în faţa sediului Comitetului Judeţean de Partid Galaţi, trecătorii au început să-l ocoleasca şi să treacă pe trotuarul de vizavi. Apoi cineva l-a anunţat pe miliţianul din gheretă, care citea „Viaţa Nouă”, că un tip protestează în faţa clădirii şi miliţianul speriat a sunat pe interior la secretariatul judeţenei. Prim secretar la Galaţi era Marin Enache om de bază de-a lui Constantin Dăscălescu, promovat de acesta ministru al industriei metalurgice. Marin Enache cât a fost prim secretar în judeţul Galaţi a făcut aproape în fiecare comună câte o brutărie, pentru ca ţăranii să nu mai cumpere pâine de la oraş. Majoritatea dintre ele funcţionează şi astăzi şi multe din ele sunt privatizate. </span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Când Marin Enache a auzit de la secretară că afară în stradă este un protestatar a îngheţat. Astfel de manifestari se raportau lui Ceauşescu imediat pe linie de Securitate şi de obicei se terminau prost, cu destituiri şi bubuieli. A întrebat de ce protestează şi cum miliţianul nu ştia a cerut sa fie adus în cabinetul lui. Miliţianul l-a poftit în clădire pe Bărbulescu cu tot cu ştergarul scris cu negru şi cu litere de tipar. Apoi a sunat unde trebuia şi a raportat evenimentul. Maşinăria Securitaţii s-a pornit automat. În câteva ore aveau să ştie şi ce mâncase Nicu Bărbulescu la propriul botez.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Primul secretar trona în biroul din partea stângă a clădirii administrative gălăţene, construită după planurile arhitectului Mincu, aşa că doctorul Bărbulescu a fost introdus de miliţian pe uşa capitonată cu vinilin bej şi lăsat în capătul camerei. O masă lungă de şedinte ocupa una din laturi ale încăperii, iar pe cealălaltă se întindeau dulapuri cu uşi de sticlă pline cu operele Secretarului General, diplome, medalii şi diverse plachete. Peretele din faţă era lambrisat până-n tavan cu furnir şi acoperit cu tablourile oficiale ale lui Nicolae şi<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Elena Ceauşescu încadrate de steagurile partidului şi cel al ţării. În faţa tablourilor pe un birou din lemn mare cam cât camera în care dormea doctorul la spital, acoperit cu catifea roşie, erau înşirate mai multe telefoane, iar în spatele biroului, îl aştepta privindu-l sever primul secretar. Nu ştim ce-au vorbit, Nicu Bărbulescu n-a povestit niciodata de asta în amănunt, ştiu doar din auzite că despre protestul lui s-a aflat până la Cabinetul 2, unde Elena Ceauşescu a dat dispoziţie:</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Să fie rezolvată problema cazării stagiarilor până la ora 14!</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Când a ieşit din cabinetul primului secretar pe holul mare doctorul Bărbulescu a fost săltat de doi securişti, pus într-o maşina şi scos discret pe poarta din spate. Nu ne-a povestit niciodata unde a fost dus, ce a păţit, dacă a fost bruscat, lovit sau ameninţat. A apărut după trei zile tăcut, spunându-ne că i-au adus nevasta şi copilul de la Timişoara.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">În dimineaţa protestului doctorului Bărbulescu, noi ceilalţi colegi ai lui stăteam la raportul de gardă şi urmăream nişte prezentări de cazuri clinice. Am văzut pe fereastră cum apar la poarta spitalului maşinile oficiale, Dacii de culoare neagră, cu trei antene şi cu numere mici, cum erau numerele oficiale: mai întâi maşina lui Nea Milica, 1-Gl-110, apoi cea a tovarăşei Simionică, vicepreşedinta Comitetului Judeţean de Partid, care răspundea de sănătate, 1-Gl-103 şi într-un târziu cea a primului secretar: 1-Gl-101. </span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Am realizat cu toţii că se întâmplase ceva, mai ales că în loc să plecam pe secţii la bolnavi, prezentarea de caz s-a prelungit foarte mult, tocmai să fim ţinuţi pe loc. Toată ziua s-au perindat maşini oficiale prin curtea spitalului şi am aflat mai târziu de la o infirmieră că doi oameni de la securitate controlaseră şi vestiarul cu dulapuri unde ne dezbrăcam şi unde locuia Nicu Bărbulescu.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">După un timp, dar în aceiaşi zi am fost chemat urgent la Direcţia sanitară. Nervoase şi agitate cele doua directoare adjuncte, doctoriţa Renea şi directoarea economică mi-au întins o hârtie:</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Ai facut o cerere pentru locuinţă, uite repartiţia! Într-adevăr, făcusem în urmă cu doi ani, mai mult ca să intru pe lunga listă de aşteptare a locuinţelor aproape că uitasem de cerere. Dacă unui muncitor abia venit de la ţară i se repartiza aproape imediat locuinţă, cu medicii era mai greu, „cota” repartizată sanătăţii era mult mai mică şi prioritate aveau medicii din spitale.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Dar eu nu mai vreau apartament acum, m-am instalat la părinţi şi în plus soţia trebuie să nască în curând...în plus ştiţi nu prea am bani....</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Ai facut cerere pentru locuinţă ai primit! I-a te rog repartiţia şi semneaza aici! Daca crezi că n-ai bani, uite aici tovaraşa directoare î-ţi poate da un ceareu... Nu-i aşa tovaraşa?</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 36.0pt; mso-list: l0 level1 lfo1; tab-stops: list 36.0pt; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Sigur că da, mata ia repartiţia că mai vedem noi!</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Aşa că deşi nu era momentul tocmai potrivit pentru mutat în casa nouă, că aşteptam al doilea copil al nostru şi aveam programate o groază de cheltuieli, am luat repartiţia. Direcţia Sanitară trebuia să raporteze până în prânz că a repartizat la toţi stagiarii care aveau cereri depuse, câte o locuinţă. A fost ales un bloc nou undeva în Ada Marinescu şi toţi stagiarii au fost repartizaţi acolo. Cum eu m-am cam codit şi am ajuns mai la urmă, au mai rămas doar două apartamente, unul în I.C. Frimu şi altul în Mazepa 2, aşa ca l-am luat pe cel din Cartier, unde locuiesc şi acum. Cum era cu trei camere, iar eu şi soţia nu eram decât doi doctori, am mai avut repartizat pe o camera pe cineva, pe care nu l-am vazut însă niciodată. Să-i dea Dumnezeu sănătate doctorului Bărbulescu, pe unde o fi pentru curajul pe care l-a avut. De pe urma protestului său zeci de medici din Galaţi au astăzi locuinţă. Atunci am înţeles şi că timişorenii au altfel de sânge în instalaţie decât cel pe care îl avem noi moldovenii.</span></span></div>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-66606476807739097422011-03-21T06:34:00.000-07:002011-03-21T06:34:04.969-07:00Insulina<div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Stă in faţa mea mărunţică şi slăbuţă şi răsuceşte între degete reţeta pe care i-am prescris-o. Este singurul meu bolnav din sat cu diabet insulino-dependent şi a venit la reţetă, aşa cum face lună de lună, de ani de zile. Dar acum ceva s-a schimbat: deşi are reţetă gratuită trebuie să meargă cu ea la Galaţi, la Policlinica judeţeană, la cabinetul de boli de nutriţie, să i-o vizeze şi de acolo să-şi ridice şi insulina. Sănătatea comunistă nu mai are resurse pentru toti pacienţii şi toate cazurile de boli cronice trebuiesc revizuite, mai ştii poate vreunul s-o fi vindecat spontan. E posibil, revista „Flacăra” e plină de astfel de exemple în fiecare număr, dar mai ales de vindecări miraculoase cu tot felul de doctori, vraci, autodidacţi, ingineri practicanţi de medicină „netradiţională” etc. Unul vindecă cancerul cu soluţie de developat filme radiologice, altul vindecă psoriazisul cu pastile sfărâmate în râşniţa de cafea, altul vinde bidoane întregi de ceai din plante pe care trebuie să îl bei în fiecare zi, ca să te vindeci de ciroză. Dar de vindecat diabet dependent de insulină n-am auzit. Când am primit hârtia am sunat la spitalul de care aparţin şi am întrebat dacă-i pe bune. De unde lucrez eu şi până în oraş sunt aproape 50 de kilometri şi doua curse de rata pe zi. Cu ce să meargă lumea şi mai ales cu ce să se întoarcă?<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Nu ştim, aşa e ordinul, toţi cei cu diabet tre’ să meargă la Galaţi!<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Şi acum stă în faţa mea o bucăţică de femeie mărunţică şi slăbuţă şi răsuceşte între degete reţeta pe care i-am prescris-o.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Şi eu acu’ ci fac?<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Te duci la Galaţi şi-ţi iei reţeta!<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Da’ nu poţi s-o iei matali?<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Nu pot că nu-i voie, fiecare trebuie să-şi ridice singur reţeta de la Policlinică că aşa sunt dispoziţiile! Trebuie să te verifice să vadă dacă mai ai diabet şi cât e de grav şi să vadă dacă mai ai nevoie de insulină.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Da’ cum sî n-am, păcatili meli! Îl am di mic copil di când m-am îmbolnăvit, ci Doamni iartă-i mai vor di la mini?<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Încerc să-i explic aşa cum pot şi eu că dacă-i ordin nu-i tocmeală şi iese pe uşa cabinetului nedumerită şi contrariată. Are o pensie de 50 de lei şi rata costă 15 lei la dus şi 15 lei la întors.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">O perioada de timp n-o mai văd, dar când trece luna şi-i vine sorocul la reţetă trimit dupa ea asistenta.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Ai fost la Galaţi?<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- N-am fost!<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- De ce?<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- N-am avut bani. Mă duc când vine pensia.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Şi insulină de unde-ai avut?<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Mi-o adus domnu’ farmacist, i-am dat o găină să ducă la el la şefii ăi mari şi mi-o adus.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Bravo vouă, dar de dus tot trebuie să te duci la control.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Mă duc dom’ doctor cum sî nu mă duc, da’ sî ieu pensia.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Mai trece ceva timp, poate o luna jumătate şi mă întâlnesc cu salvarea de la Tg. Bujor la capătul satului. Diabetica mea intrase in comă şi familia chemase salvarea. S-a întors de la spital repede, doar după câteva zile, în definitiv coma diabetică este cea mai uşor de tratat, dacă ai insulină.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">N-a mai venit în schimb la control. N-avea de ce. Ţinea reţetele mele lângă candelă, dar n-avea cu ce merge să le ia. O vreme i-a mai adus insulină farmacistul din sat. Pe urmă s-or fi terminat găinile, sau poate fiolele din depozit Centrofam şi a ajuns iar în comă, dar fiindcă maşina salvării n-avea benzină au dus-o numai până la spitalul din Tg. Bujor. Norocul ei că în oraşel mai erau 2 bolnavi cu diabet în tratament cu insulină şi doctorul de gardă a avut de la cine să împrumute, aşa că au scos-o din comă şi de data asta.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Pe urmă i-am adus eu de la spitalul unde lucra sora mea o fiolă de insulină şi mai apoi un profesor din sat care a fost într-o excursie la Kiev i-a adus câteva fiole, dar n-au ţinut-o mult. Când a venit iarna s-a dus şi diabetica mea de tot. Ninsese mult, salvarea n-a mai putut ajunge din cauza zăpezii, aşa că uşoară sau nu, coma n-a mai putut fi tratată şi bolnava s-a prăpădit. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Era o femeie mărunţică şi slăbuţă şi acum la 25 de ani de la întâmplare am uitat cum o chema. Dar îi mai ţin minte chipul şi-mi aduc bine aminte de întrebarea ei:<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Şi eu acu’ ci fac?</span><o:p></o:p></span></div>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-43823846593246491762011-03-02T13:00:00.000-08:002013-03-19T12:22:20.985-07:00La cinematograf<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: 'Times New Roman', serif; line-height: 115%;">Nu-mi aduc aminte care a fost primul film pe care l-am văzut la cinematograf. Poate „Vagabondul”, sau poate „Mitrea Cocor”, sau poate „Moara cu noroc” sau „Ciulinii Bărăganului”. În orice caz era un film trist, în alb-negru, cu o muzică impresionantă şi cu personaje accentuate ca să pară răi, chiaburi, duşmănoşi. Îmi aduc însă aminte când a apărut la cinematografe „Tudor”, un film la care lumea făcea coadă ore în şir să prindă un bilet, datorită distribuţiei excepţionale, cu cei mai buni actori români din acei ani, la care se adăuga în rolul feminin principal Lica Gheorghiu, fiica dictatorului comunist Gheorghe Gherghiu Dej. Mai ţin minte bine scenele din „Codin”, care fiind copil m-au impresionat profund, mai ales cea în care un om cade pe jos şi se zvârcoleşte cu spume la gură şu lumea strigă: „holeră” şi cea în care mama lui Codin îi toarnă undelemn fierbinte pe beregată. Multe nopţi după film visam că cineva care semăna cu chiriaşa pe care ne-o repartizase cu de-a sila partidul la noi în casă (şi cu care ai mei părinţi se certau frecvent, pe motivul că neavând closet în casă, îşi făceau necesitătile la oală şi aruncau mizeriile în curtea casei), venea tiptil la noi în bucătărie la sticla cu ulei şi înainte să apuce s-a aprindă lampa mă trezeam leoarcă de transpiraţie. Pe urmă ţin minte toate comediile anilor ‚60 începând cu „Celebrul 702”, „S-a furat o bombă”, „Telegrame”, „Un surâs în plină vară”. La câteva filme am tras cu ochii când se făceau. De exemplu când s-a turnat „Valurile Dunării”, în casele lui nenea Bobică de pe strada Tecuci s-a filmat scena cu incendiul după bombardamentul oraşului. Tata cumpărase casa părintească de la nea Bobică şi nevasta lui îi povestise mamei că au trebuit să văruiască că i s-au afumat camerele de la faţă de la ziarele şi de la hârtiile la care li se dăduse foc. Pe urmă când am mai crescut şi am ajuns ştrengar de cartier mă fofilam fără bilet la filmele care rulau în premieră la cinematograful Eminescu. Câteodată ţinea, altă data ieşeam tras de urechi şi pândeam când se deschideau uşile la ieşirea de la cinematograf şi zvârr! Dădeam fugă înăutru unde mă piteam într-un closet până începea noul program de film. Apoi mă instalăm comod undeva la galerie, sau la lojă şi savuram filmul. Muschetari, căpitani, Fantomas, cow boy, indieni, treceau prin mine şi rămâneau acolo mult timp. După ce s-a deschis grădina de vară a cinematografului Eminescu plecam seară de acasă să prind filmul de 8 jumate seara. Uneori operatorul se mai lălăia: ori era prea lumina afară, ori nu se vânduseră biletele, ori nu venise la serviciu şi spectacolul începea mai târziu, spre disperarea mea care aveam oră fixă de venit acasă. Cel târziu la noua jumate, dacă veneam la zece o o încasam, uneori chiar şi cu cureaua. Aşa că de multe ori plecam la jumătatea filmului mort de oftică, fiindcă ceilalţi băieţi din gaşca mea putea rămâne până la sfârşitul filmului. Aşteptam să adoarmă ai mei şi după aia mă furişam din pat la poartă şi stateam cu sufletul la gură să apăra ori Marcel Tepera, ori Andy pe „strasse” să-mi povestească cum s-a sfârşit filmul. De multe ori trebuia să şi plătesc pentru asta, fie o ţigară Mărăşeşti furată din pachetul tatii, fie o bucată mare de plăcintă, sau în lipsă măcar o felie mare de pâine unsă cu marmeladă. Oricum era singură plată, la grădina de vară săream gardul de îndată ce începea filmul şi nu plăteam nimic. Sau dacă nu puteam sări, câţiva copiii stăteam căţăraţi ciorchine pe gard agăţaţi de sârmă ghimpată cu un ochi la ecran şi altul la vardiştii de stradă care veneau piş-piş şi şnap! una cu bulanul de cauciuc peste popou, de uitai două săptămâni de filme până-ţi trecea durerea. Vraja sălii de cinematograf şi a ecranului m-a urmat toată viaţa. Când ajungeam în capitală vedeam câte două trei filme pe zi, fiindcă la noi în provincie filmele bune veneau mult mai târziu. La fel când mergeam la mare, aş fi fost în stare pe căldura cea mai mare din timpul zilei să merg la un film, decât să stau tolănit la soare, sau sa fac baie. să fac baie. Aşa că atunci când am plecat prima oară singur la mare am fost foarte bucuros. Ce poate fi mai frumos decât să ai 18 ani şi să fii singur la mare? Prin anii 70 litoralul nostru arată demenţial: cluburi, discoteci, baruri de noapte, distracţii, dar mai presus de toate filme. Filme cu duiumul, cele mai noi venite în ţară. Treceau de cenzura comunistă şi ajungeau pe marele ecrane de pe tot litoralul. În acel an rulau trei filme pe care doream să le văd „Ey shoot horses dont’ they ?” cu actrrita mea preferată Jane Fonda, „Butch Cassidy and Sundance Kid” cu Paul Newman şi Robert Redford şi „Cei patru cavaleri ai apocalipsei” care nu mai ştiu cu cine era, dar titlul suna bine. Aşa că seara de seară am văzut câte un film. Adică de fapt numai în primele două seri, că a doua zi după Sundance Kid nu mai recunoşteam litoralul. Se închiseseră discotecile, se făcuse program la restaurante şi la baruri, se desfiinţaseră barurile de noapte şi cazinourile, iar la afişele cinematografelor puteai citi numai : „asta seară: „Dacii”. Sau „Haiducii” nu ştiu mai cum. Sau „BD” nu ştiu ce mai făcea sau pe unde mai era. Sau „Mihai Viteazu”. Începuse <u>revoluţia culturală</u>. Ce se-ntâmplase ? Ceauşescu fusese în luna iunie în vizită în China, Corea de Nord, Vietnam şi Mongolia. Cum China era atunci la cuţite cu URSS, chinezii în semn de mulţumire pentru spiritul de frondă pe care-l afişa faţă de Kremlin, îi făcuseră o primire triumfală lui Ceauşescu. Care alegorice, străzi ticsite cum mii de chinezi cu steguleţe, mitinguri grandioase, spectacole faraonice, toate puse la cale de Mao şi mai apoi de Kim Ir Sen în cinstea lui, l-au zguduit din temelii pe Ceauşescu, care în a înţeles că era mai iubit în afară ţării decât în interiorul ei şi s-a hotărât să schimbe radical situaţia. La scurt timp de la vizita efectuată de Ceusescu în China, a avut loc, la 6 iulie, şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. în urma căreia au fost adoptate <span class="apple-style-span"><i><span style="color: black; mso-bidi-font-weight: bold;">Propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii</span></i></span></span>, mai cunoscute sub numele de „tezele din iulie”, conform cărora cultura si educaţia se supuneau controlului de partid prin Comitetul de Stat pentru Cultura si Arta, la conducerea căruia a fost numit Dumitru Popescu (zis Dumnezeu). Începea izolaţionismul cultural , manifestat prin cenzurarea de catre partid a culturii în toate formele ei, de la filme la traduceri literare, muzica, arte plastice şi dezvoltarea unui cult al personalităţii de tip mixt stalinisto-asiatic ,fără precedent care a culminat cu „Cantarea României”, „Daciada”, „Omagiu” şi alte asemenea invenţii. M-am uitat la puţine filme după anii ’70. Filme veneau dar mai rar filme bune: „Strada Hanovra”, „Yankeii”, „Tootsie”, „Kramer versus Kramer”. Apoi a apărut video. Am văzut „ET” stând în rândul cinci al unei Sali de la Teatrul de păpuşi alături de alti 40 de oameni. „Shining”. „Rain man” alături de alti 40. Pe masura ce lumea se capata cu vreun video adus de un vaporean, sau trimis de <span class="apple-style-span">către vreo rudă „cetăţean străin de origine română”, am mai fost pe la diverse persoane acasă la video. Înainte de revoluţie ajunsese sport naţional. Chemai prietenii la un video, ei aduceau „ceva cu dop de la shop”, sau poate o punguliţă de cafea Alvorada, că numai din aia era la magazinele cu valuta, sau un pachet de ţigări Kent şi pentru 2 ore uitai unde eşti şi cum te numeşti. Aşa am văzut „Naşul”, „Aliens”, „Nobila Casă”, „Shogun”, „Exorcistul” şi „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. M-am transformat din cinefil in videofil, apoi in dividifil şi-n haşbeofil. Dar de simţit filmele ca în sala de cinematograf nu le-am mai simţit niciodată.</span></span>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-76757554181736685342011-02-25T10:21:00.000-08:002011-02-25T10:21:40.145-08:00Ambulanţa veselă şi tristă. Nea Marius.<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif;">Am crescut cu salvarea la poartă. Nu c-aş fi fost bolnav, Doamne fereşte, dar Staţia de Salvare şi Aviasan, căci aşa se chema Ambulanţa pe vremuri îşi avea sediul în mahalaua noastră, pe strada Tecuci, la câţiva paşi de casa copilăriei mele. Cum în curtea Salvării de pe strada Tecuci nu puteau intra decât câteva maşini, majoritatea ambulanţelor stăteau înşirate la noi pe stradă, la umbra arţarilor bătrâni, în aşteptarea solicitărilor venite de la oamenii bolnavi. Eu mai aveam încă un avantaj faţă de restul plodurilor de la mine din mahala: tata lucra ca oficiant sanitar pe salvare şi-i cunoşteam bine pe toţi şoferii şi pe toate cadrele medicale care lucrau în acest serviciu. În acea perioadă la Salvare lucrau aproape numai oameni care făcuseră vreo boroboaţă pe undeva prin alte activitati medicale şi care fuseseră exilaţi la acest serviciu greu şi foarte solicitant. Din aceste motive i se mai spunea în glumă “batalionul disciplinar”. Nu toţi oamenii de acolo făcuseră abateri profesionale.. Unii fuseseră închişi, cum era de exemplu tata, sau nenea Marius, un şofer care fusese ofiţer pe unul din submarinele româneşti, dar care fusese încarcerat mai mulţi ani la Aiud, la Gherla şi la Canal pentru o simplă glumă făcută pe seama calităţii unei sticlute de penicilină. Invitat de medicul militar al unităţii de marină unde lucra, după ce fusese vărsat de pe submarinul confiscat de Armata Roşie, la o cana de ceai la infirmeria unităţii, nea Marius făcuse o remarcă maliţioasă la adresa produselor ruseşti. Atunci când mutând nişte sticlute de penicilină dintr-o cutie medicul a scăpat una pe jos, nea Marius a ridicat sticluţa de pe jos întreagă şi uitându-se la ea a văzut pe etichetă că era produsă în Franţa. Pe vremea aceea noi nu făceam penicilină ci importam. Şi neştiind cu cine are de-a face, nea Marius întinde sticluţa doctorului militar şi râzând îi spune: “Se cunoaşte că e sticlă franţuzească, că dacă era rusească se spărgea de mozaic”. Atât. Nu “Jos Stalin!”, nu “Huo Gheorghiu Dej!”. Nu “Jos comunismul!” Nu “Sa vină americanii!”. Medicul militar l-a turnat la CI-stul unităţii (ofiţerul de contrainformaţii) şi i s-a deschis un dosar de supraveghere. Timp de un an şi jumătate a fost urmărit ca duşman al poporului sovietic, i s-a violat corespondenţa, i s-au împlântat în anturaj informatori şi provocatori şi au fost căutaţi oameni din echipajul submarinului pe care lucrase şi luptase, care să declare că nea Marius, pe când era ofiţer, scufundase alături de ceilalţi membri ai echipajului mai multe nave sovietice într-un chip mişelesc şi laş, ucigând cu sânge rece civili şi soldaţi ai Armatei Roşii. Apoi a urmat arestarea şi percheziţia la care i s-au găsit cărţi interzise datând din perioada burghezo-moşierească, ba chiar şi medalii primite de la autorităţile regale române pentru crimele făcute împotriva poporului sovietic frate şi prieten. A urmat Tribunalul militar, puşcăriile comuniste unde a stat ani buni şi apoi Canalul. De la Canal este mutat iarna într-un lagăr de deţinuţi politici din Delta Dunării, la Periprava, la tăiat de stuf şi profitând de un moment de neatenţie al gardienilor evadează prin stufărişuri şi dispare în Deltă. Trăieşte peste iarnă ascunzându-se în bordee mâncând numai papură, broaşte şi peşte sărat de prin colibele pescarilor, fără foc, fără haine în afară zeghei de puşcăriaş, vânat ca un animal de patrulele de miliţieni şi de pescarii lipoveni de dragul recompensei. Reuşeşte să supravieţuiască până în primăvară, doar cu ce-i dădea balta şi treptat începe să se deplaseze din mijlocul deltei către Tulcea, umblând numai noaptea şi ascunzându-se ziua. Cam pe vremea plugului iese din măruntaiele b</span></span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">ă</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif;">lţii slab ca un ţâr şi cu o barbă ca de lipovean şi înţolit cu nişte haine furate de pe gardul unei gospodarii o apucă pe drumul Isaccei, cu gând să ajungă acasă la Galaţi. Pe tot câmpul de</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif;"> </span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif;">lângă Somova nu este decât un tractor care ara pământul şi un altul care cară o remorcă plină cu maldare de stuf. Când tractorul trece pe lângă el din remorcă </span></span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">îi </span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">sar direct în cârcă mai mulţi miliţieni, care-l leagă cu o funie, apoi îl bat pe rând cu un capăt de odgon ud până obosesc, lăsându-l plin de sânge şi aproape mort, în noroiul drumului. Pentru evadare a mai primit un supliment de ani de puşcarie şi încă o bătaie soră cu moartea în carcera în care a fost pedepsit. A fost eliberat </span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">prin decret </span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">în 1964 odată cu majoritatea detinitilor politici. A ramas </span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">toată viaţă lui un om modest şi retras. Nea Marius vorbea rar cu colegii lui şoferi, care nu se prea îngrămădeau să-i fie prieteni datorită faptului ca era un fost “politic”, dar şi datorită faptului că nu punea gura pe băutură, ceea ce părea anormal pentru restul băieţilor care dădeau o fugă după ce luau salariul la “Bors”, sau la “Prutul”, două cârciume populare din mahala. Se împăca bine însă cu tata care fusese şi el închis mai mulţi ani în temniţele comuniste </span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">şi</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;"> cu toate colegele noastre pentru ca era singurul </span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">ş</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">ofer care le vorbea politicos </span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">ş</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">i le </span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">în</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">so</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">ţ</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">ea prin noroaiele de pe uli</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">ţ</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">ele satelor sau prin cotloanele </span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">în</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">tunecate ale mahalaleor din ora</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">ş</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">, ajutandu-le sa-</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">ş</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;">i care geanta, sau targa</span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: large;"> .</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Eu l-am cunoscut bine în perioada când am lucrat după armată ca asistent medical la Staţia de Salvare, înainte de a intra la facultate şi am făcut multe drumuri lungi cu el în judeţ. El mi-a atras atenţia că în colectivul ăla mic, era cineva care turna la Securitate, fusese turnat inclusiv tata, că asculta la aparatul de radio din staţie postul Europa Liberă. În drumurile noastre după cazuri în toate părţile judeţului nea Marius mi-a povestit pe larg prin ce trecuse şi câte suferise. S-a prăpădit la puţin timp după Revoluţie şi n-a apucat măcar să se bucure de avantajele pe care i le conferea statutul de fost deţinut politic. Am să ţin minte cât o trăi privirea lui albastră de culoarea unei mări sudice în care nu apucase să ajungă niciodată cu submarinul lui, glasul liniştit şi calm şi gestul cu care îşi ascundea mereu cărţile din care citea, sub pătura aşternută pe capacul motorului din ambulanţa care strălucea mereu de curăţenie, când ne întorceam de la caz. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- De ce ascunzi cartea nea Marius, ţi-e ruşine că citeşti? <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">- Nu domnu’ Emil vreau s-o protejez. Când las maşina în staţie, cineva foarte curios, o deschide pe furiş să vadă ce mai citesc, dacă nu citesc ceva subversiv, probabil să raporteze la Securitate. Din păcate este cineva care nu se spală pe mâini şi-mi pătează cartea cu labele murdare de ulei de motor. Ori cărţile sunt cea mai mare bucurie a mea, dacă n-a vrut Dumnezeu să-mi de-a copii. Adică Dumnezeu o fi vrut el, dar n-au fost de acord anchetatorii comunişti. Când m-au arestat m-au bătut cu creionul şi cred că de aia n-am mai putut avea copii cu soţia mea. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> - Cum adică să te bată cu creionul? <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> - Simplu. Te culcau pe o masă şi îţi legau mâinile şi gleznele de picioarele mesei cu frânghia. Apoi îţi dădeau pantalonii jos şi cu o sfoară petrecută peste testicole ţi le ridicau în sus între fesele desfăcute şi te loveau peste testicule cu un creion. Durerea era atât de insuportabilă ca leşinai, dar ei nu erau mulţumiţi dacă nu le dădeai nume, adrese, sau dacă nu declarai ce ţi se dicta şi te loveau din nou. După aia îţi eliberau mână dreaptă să semnezi declaraţiile scrise de ei şi dacă refuzai te pocneau din nou cu creionul. Preferai să te bată cu vâna de bou, sau cu funia udă decât să te bată cu un creion.</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: small;"><o:p></o:p></span></span></div>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-6169279889120815322011-02-23T08:16:00.000-08:002011-02-23T08:16:15.417-08:00Sceneta scolara de 8 Mai<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; line-height: 115%;">Ieri am oprit la o trecere de pietoni să dau prioritate unui grup înfrigurat de trecători ce traversau grăbiţi spre piaţă. O siluetă mi-a atras imediat atenţia, cea a unui avocat de la noi din târg, cu care am fost coleg în şcoala generală. Mă rog, am fost coleg e un fel de a spune, era cu 3-4 ani mai mare decât mine. L-am ţinut minte o data pentru că era cel mai frumos băiat de la noi din şcoală şi toate fetele erau îndrăgostite lulea după el şi suspinau când îl vedeau, spre disperarea noastră a băieţilor mai mici, nu la fel de bine înzestraţi fizic ca idolul elevelor şi apoi pentru că juca de fiecare data de ziua de 8 Mai rolul activistului de partid din ilegalitate torturat şi înlănţuit de agenţii de Siguranţă. A jucat acest rol şi în ziua când am fost făcut eu pionier şi de aceea îl ţin minte bine. Pentru cei mai tineri, sau care nu-şi aduc aminte, în ziua de 8 Mai se sărbătorea cu mare fast înfiinţarea Partidului Comunist Român. Exagerarea acestei zile în care la Bucureşti, Congresul <span style="color: black;"> Partidului Socialist din România hotărăşte transformarea în Partidul Comunist din România şi aderarea la Internaţionala a III-a Comunistă, mai cunoscută sub denumirea de Comintern, a fost făcută în scopul de a eclipsa ziua de 9 Mai în care se sărbătorea Ziua proclamării Independenţei faţă de Turcia (1877) şi victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial (1945), dar mai ales ziua de 10 Mai care a fost zi naţională pentru România între 1866 şi 1947. (Să ne amintim că regele Carol I al României depune jurământul în faţa Parlamentului României la 10 mai 1866.) <br />
Ca toate sărbătorile comuniste ziua de 8 Mai era un prilej de ridicare în slăvi a familiei Ceauşescu şi a partidului conducător şi toată ziua radioul şi televiziunea naţională transmitea numai muzică patriotică şi recitaluri de versuri citite cu patos de actori importanţi ai momentului. Să vedem un exemplu, o poezie de Alexandru Andriţoiu intitulată chiar “8 mai 1921”: </span></span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; line-height: 115%;">A luminat partidul ca un soare<br />
Urcat pe cer de clasa muncitoare<br />
Când a luat fiintă-atunci, în Bucureşti<br />
Într-o odaie cu pereţi modeşti<br />
Şi când sub steagul său învăpăiat<br />
Porneau cei mulţi la luptă, ne-înfricat<br />
Odaia mică, poate, la fereastră<br />
Avea petunii sau muşcate-n glastră<br />
Ş-avea o singură podoabă mare:<br />
Drapelul roşu-al clasei muncitoare,<br />
Drapelul sfânt al clasei muncitoare<br />
Iar veacul gol, întunecat şi trist,<br />
L-a luminat Partidul Comunist<br />
Şi-n mii de oameni s-a făcut lumină:<br />
Ei ţara şi-o visau ca pe-o grădină.<br />
Mai marii ţării au şi dat alarma<br />
Şi-şi încărcară, crunţi, cu gloanţe arma<br />
Dar era prea târziu! Pornea de-acum<br />
Istoria pe comunistul drum<br />
Pe cel mai drept, mai clar, mai falnic drum.</span></i><i><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; line-height: 115%;"></span></i></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; line-height: 115%;">Dar pe vremea când am fost făcut eu pionier cultul personalităţii lui Ceauşescu fierbea, dar nu dăduse încă în clocot pe dinafară oalei în care se gătea propagandă comunistă. Aşa că la vârsta pe care o aveam 9-10 ani, am fost foarte impresionat de colegul meu dintr-o clasă mai mare care juca rolul ilegalistului în holul răposatei Şcoli Generale 14 din Galaţi. Nu ştiu cine regiza sceneta, <span> </span>dar era totdeauna foarte impresionantă. Se stingea lumina pe hol şi în semiobscuritate se aducea catedra de la noi din clasă pe post de birou şi scaunul învăţătorului pe care se trântea un elev corpolent din ultimul an, pe care toată lumea îl poreclea "Grasu", care juca rolul anchetatorului de la Siguranţă. Se aprindea şi o lampă de citit, din alea cu abajur de tablă, care lumina culoarul către cancelarie cu o dâra firavă de lumina crepusculară. Apoi printr-o bufnitură de uşă din cancelarie îşi făcea apariţia Ilegalistul, legat cu lanţuri la picioare şi la mâini, desculţ pe mozaicul încă rece al holului şcolii, îmbrăcat într-o haină de puşcăriaş şi machiat cu cearcăne şi vânătăi pe la ochi şi sânge deasupra buzei superioare. Era împins brutal de un alt coleg de la el din clasă, înarmat cu un baston de miliţian, care purta uniformă de şcolar căreia i se cususeră epoleţi pe care stătea agăţate gradaţii din poleială cu care fusese învelită probabil ciocolată şi un şnur auriu care-i traversă pieptul şi care semăna izbitor cu cel care ţinea adunată draperia din sufrageria lui tante Stela, sora bunicii mele după mamă, care nu suporta lumina si statea cu draperiile trase toata ziua ca Miss Havisham din “Marile sperante” si cam din aceleasi motive. <span> </span>Dar cel mai mult şi mai mult ca să facă banalul costum de uniformă cât mai puţin asemănător cu ce era de fapt, era o banderola pe mâneca stânga a hainei, asemănătoare cu cea a elevului de serviciu, dar care avea desenată pe fondul alb al pânzei o cruce neagră îmbârligata, o zvastică, pe care o cunoşteam prea bine cu toţii din filmele ruseşti de război de care am avut parte din belşug în cinematografele copilăriei mele. Mai mult ca orice, semnul de pe banderola era cel care transa eroii scenetei în buni şi răi şi până n-am crescut destul că să citesc mai mult şi să înţeleg ce era Siguranţă Statului pentru România, asocierea mentală dintre cuvântul siguranţă şi zvastică a fost mereu inevitabilă. <br />
Şi deci împins cu brutalitate de cel ce semăna mai mult cu un gradat din Wehrmarcht decât cu ce se dorea a fi, (probabil un jandarm), spre conul de lumina emanat de lampa de birou, ilegalistul era luat în primire de Grasu' tolănit pe scaunul de la catedra devenită pentru câteva minute birou de anchetator, căruia nu i se vedea faţa ascunsă în penumbră şi care urla la el: <br />
-Spune banditule! Cine-s tovarăşii tăi? <br />
-Nu spun nimic! rostea ilegalistul pe un ton ferm privind in sus spre tablourile cu membrii CC ai PCR atarnati de peretele holului principal al şcolii. <br />
-Spune banditule, unde ai tipărit manifestele? <br />
-Nu spun nimic unelte ale fasciştilor şi exploatatorilor ce sunteţi! Şi când spunea "fasciştilor" în dâra de lumina aţintita spre faţă lui ca un proiector de puşcarie, se vedeau stropi de salivă ţâşnind în aer că o împuşcătură, mă rog, o împuşcătură de aia din joacă când faci "pif-paf-puf" din gură, imitând zgomotul unei arme în clasicul joc de-a "hoţii şi vardiştii". </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; line-height: 115%;">Şi sceneta se termina cu Grasu' şi Fascistu' care ieşeau afară prin aleea de lumină a lămpii de birou, cărând la pumni în spatele bietului ilegalist care-şi zornăia sinistru lanţurile că o fantomă dintr-un conac scoţian prinsă la borcanul cu jam, urlând într-una: <br />
-Trăiască Partidul Comunist Român! <span> </span>Şi asupritorii lui urlau şi ei: <br />
-La Doftana cu voi bandiţilor! <span> </span>Şi asupritul iar striga: <br />
-Trăiască Internaţională! <span> </span>Şi la acest semnal elevii din clasele mai mari începeau că cânte:"Sculaţi voi oropsiţi ai vieţii/ Voi osândiţi la foame sus!" etc. la început şoptit, de încă se mai auzeau strigătele agentului de siguranţă şi ale ilegalistului din cancelarie, apoi din ce în ce mai tare, ca un val de tsunami care umplea holul şi apoi toată şcoala şi curtea din jurul ei cu glasurile cristaline ale copiilor care cântau: <br />
"Hai la luptă cea mare <br />
Rob cu rob să ne unim <br />
Internaţionala <br />
Prin noi s-a făurim" <br />
<br />
În intervalul asta se aprindea treptat lumina şi doar în pauzele mici dintre strofe se mai auzeau din cancelarie bufnituri şi strigăte generate de ilegalistul care le dădea înapoi câţiva ghionti la ceilalţi artişti ("băi tâmpiţilor de ce-aţi aşa de tare cu pumnii în Paştele mamii voastre de idioţi?"). Şi invariabil tovarăşa învăţătoare care pusese probabil în scenă prima oară scenetă şi care era secretara de partid a şcolii primea felicitări şi flori, de multă vreme am rămas cu ideea că ziua Partidului era cumva şi ziua ei. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; line-height: 115%;"></span></span></div>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-49571590671158407182011-01-27T02:26:00.000-08:002011-02-22T07:30:50.661-08:00Uciderea pruncilor<div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> <span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">La sfârşitul anului trecut au apărut în presă semnale că finanţarea Programului Naţional HIV-SIDA este deficitara şi că banii şi aceia puţini, ajung cu mare greutate la furnizorii de medicamente antiretrovirale. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii pasează motanul de la una la altul, dar mai bine de 1000 de pacienţi infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane, din 10 judeţe au rămas fără tratament. </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> Cum despre modul cum s-au infectat în perioada comunisnului aceşti pacienţi HIV- SIDA nu se spune niciodată adevărul şi niciodata vinovaţii nu au fost arătaţi cu degetul, ci dimpotrivă mizeria a fost vârâtă sub covorul roşu, iar peste aceast</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ă</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> dramă a mii de familii de români, s-a instalat omerta, este cazul să ne reamintim, pentru că cei care uită, riscă să repete greşelile trecutului. </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> La finele anului 2009 în România trăiau 10.041 pacienţi infectaţi cu HIV, iar 5561 muriseră deja din cauza acestei infecţii, în timp ce 560 dispăruseră din evidenţele serviciilor de sănătate publică. Mai bine de 7000 de oameni infectaţi aparţin grupei de vârstă peste 14 ani, piramida vârstelor celor infectaţi arătând o afectare de zece ori mai mare a celor care aveau (în 2009) 19-20 de ani şi de cinci ori mai mare a celor care aveau 17-18 ani! Cine i-a îmbolnăvit pe aceşti copii? Analiza foarte exactă a modului de contractare a infecţiei HIV, în perioada 1985-2009, efectuată în urma anchetelor epidemiologice, publicată în Raportul pe 2009 a Comisiei HIV-SIDA arată astfel:</span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> 383 s-au îmbolnăvit prin transmitere verticală, de la mame infectate, (mame care erau copii acum 20 de ani) </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> 1694 s-au îmbolnăvit consecutiv administrării de sânge şi derivate de sânge în unităţi sanitare în perioada copilăriei </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> 5028 s-au îmbolnăvit că urmare a unor infecţii nozocomiale contractate în unităţi sanitare în perioada copilăriei</span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> 687 s-au infectat printr-un mod necunoscut, sau neidentificat în cadrul anchetelor epidemiologice.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> Cui se datorează acest masacru al inocenţilor, care continuă şi în ziua de astăzi? (Numai în anul 2009 au murit de acesta infecţie 113 persoane, majoritatea tinere). </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> Dacă adulţii la data infectării, puteau recunoaşte, printre cauze favorizante, comportamentul hetero sau homosexual, (mai rar la noi utilizarea de droguri intravenoase înainte de 1990), copiii au fost infectaţi în unităţi sanitare, datorită sărăciei în care se zbăteau spitalele, policlinicile şi dispensarele, prin ignorarea normelor sanitare şi a celor de bun simţ. </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Copiii făcuţi pe bandă rulantă la comanda aberantă a dictaturii comuniste, din mame subnutrite de „alimentaţia ştiinţifica a profesorului dr. Iulian Mincu (medicul personal al lui Ceauşescu) şi sleite de muncă pe câmpurile agriculturii socialiste, sau în fabricile şi uzinele societăţii "multilateral dezvoltate", se năştea subponderali şi luau din maternitate calea secţiilor de distrofici din spitalele </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">româneşti </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">de pediatrie , unde doctori iresponsabili, le administrau în lipsa hranei specifice (lapte praf), microtransfuzii cu sânge, sau plasmă umană, pentru a-i aduce mai repede în parametrii optimi biologici (greutate, stare de nutriţie etc.), pentru că altfel „stricau” statisticile medicale comuniste. </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> În sintagmele "nozocomial" şi "necunoscut" se includ şi situaţiile în care, deşi se administrau mici doze de plasmă, sau de sânge copilului, acestea nu erau trecute în foaie de observaţie. Cât despre transmiterea prin ace de seringă infectate, îmi aduc aminte că fiind medic rezident în epidemiologie în 1989 la Bucureşti, găseam în dispensarele arondate Sanepidului din sectorul unde fusesem repartizat, fierbătoare conţinând 6-7 cutii cu seringi pentru tuberculină şi 70-80 de ace pentru IDR (intradermo-reacţie), practic cu o seringă se făceau 10 testări. Probabil acelaşi lucru se făcea şi în alte unităţi sanitare, de cele mai multe ori, posibil, că nici măcar nu se schimba acul. Din nefericire, cei puşi şi plătiţi să suprevegheze condiţiile din unităţile sanitare închideau ochii la toate nereguile întâlnite şi preferau să caute praful de pe dulapuri în loc să numere găurile de pe fesele bolnavilor şi acele folosite. </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> În judeţul nostru există o tovarăşa de la partid, vicepreşedintă pe judeţ cu problemele sociale, care îngrozise toată suflarea medicală prin controalele ei, la care umili şi servili, autorităţile de sănătate publică locale de atunci, participau pasiv, fără să o irite cumva pe "tovarăşa", în speranţa că-şi vor putea păstra cât mai mult privilegiile. Curtată şi adulată de nomenclatura medicală, tovarăşa se îmbăţoşa tare prin şedinţele cu medicii, dacă afla că nu s-a realizat planul la gravide şi la naşteri, dacă mortalitatea infantilă era crescută, sau dacă numărul concediilor medicale eliberate într-un teritoriu era prea mare. </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> Dar nimeni nu îndrăznea să-i spună că în spitale este frig, că nu curge apă caldă, iar cea rece se oprea mai frecvent chiar decât se oprea şi curentul electric, că nu sunt bani de mâncare şi de medicamente. Îndrăznea cineva să-i spună că din lipsa de curent nu se sterilizau instrumentele? Sau că din lipsă de mănuşi, la ginecologie se consulta cu mână goală? Sau că medicii "patrioţi" care făceau în spitale chiuretaje (pe bani frumoşi), "rezolvau" 4-5 gravide cu 2 truse? </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> Din păcate batistă pe ţambal se pune şi acum, la 20 de ani de la prăbuşirea comunismului. Morţii de SIDA pot umple cu uşurinţă un cimitir mare în România. Cei responsabili de infectarea lor sunt bine mersi, unii atât de mersi că au avansat şi sunt acum directori de spitale, sau predau la facultăţi de medicină pe post de profesori universitari. Dincolo de porţile cimitirelor chipurile copiilor chinuiţi o viaţă întreagă prin spitale nu se pot uita. Li s-a interzit tot: să se joace când erau mici, să înveţe când au mai crescut, să iubească când s-au maturizat, să aibă urmaşi când se căsătoresc discret între ei. Li s-a interzis să trăiască, lor le este permis doar să moară, dar să o facă discret, ce naiba, să nu strice bucuria altora de a trăi bine.</span></span></div>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-66761524729775438722011-01-26T04:28:00.000-08:002011-01-26T04:28:54.213-08:00Noi şi nemţii. Două drumuri.<span style="font-size: large;">Prima oară când am văzut soia a fost atunci când am mers în practica agricolă cu şcoala, în clasă a-IX-a. <br />
După aia, la mai mulţi ani distanţă, am văzut frecvent soia în preparatele de carne care se găseau la Alimentară: ceva galben-verzui, ca o pastă, că apărea câte o data între straturile neomogenizate suficient de parizer sau de salam pe care le cumpăram de la cotă. Regimul Ceauşescu ne alimenta raţional: soia în loc de carne, margarină în loc de unt, nechezol în loc de cafea, chimicale în loc de vitamine. <br />
Din multe puncte de vedere situaţia din ultimii ani din România semăna cu cea a Germaniei naziste de pe vremea lui Hitler, ţara în care se inventaseră margarina, soia, chiar şi nechezolul. La fel ca nemţii şi noi aveam partid unic, chiar dacă al nostru era comunist şi al lor nazist. Ei aveau Furher şi noi Conducător Iubit, nemţii Geheime Staatpolizei (Gestapo) şi noi Securitatea Statului, ei Hitler-Jungend şi noi Uniunea Tineretului Comunist, ei Deutsches Jungvolk şi noi Şoimii patriei, ei parade militare fastuoase cu mitinguri cu zvastică şi retragere cu torţe, noi </span><span style="font-size: large;">mari adunări populare </span><span style="font-size: large;">cu secera şi ciocanul si </span><span style="font-size: large;">Cântarea României.</span><span style="font-size: large;"> Si ei </span><span style="font-size: large;">şi </span><span style="font-size: large;">noi cultul personalităţii dus la paroxism </span><span style="font-size: large;">şi </span><span style="font-size: large;">planuri cincinale. <br />
Totuşi dictatura fascistă din perioada lui Hitler se deosebea prin câteva lucruri de cea din perioada lui Ceauşescu. </span><br />
<span style="font-size: large;">Nicolae n-a exterminat evreii ca Adolf, ci i-a vândut pe dolari buni, ca pe animale. </span><br />
<span style="font-size: large;">Germania a fost demolată de bombardamentele aliaţilor, România de ambiţiile megalomane ale lui Nea Nicu. </span><br />
<span style="font-size: large;">Hitler a construit autostrăzi. Ceauşescu Casa Poporului. </span><br />
<span style="font-size: large;">Hitler şi-a trimis adversarii politici în lagăre de concentrare, Ceauşescu în lagăre de muncă forţată şi în spitale de psihiatrie. Oricât s-ar screme nemţii, poetul curţii lui Ceauşescu, Adrian Păunescu a fost mai activ decât Eberhard Wolfgang , Rudolf Binding, Josef Magnus Wehner, Edwin Erich Dwinger şi Kurt Eggers la un loc, în materie de pupat mâna şi fundul Conducatorului. Vă amintiţi poezioara: <br />
"N-are c..(şezut) şi n-are ...(testicole) <br />
Ceauşescu Nicolae, <br />
Cât să-l pupe într-un an <br />
Păunescu Adrian". </span><br />
<span style="font-size: large;">Goebbels a fost mic copil pe lângă Dumitru Popescu zis "Dumnezeu", taticul cultului personalităţii lui Nea Nicu. Ce l-aţi auzit pe Hitler citind discursuri despre germani şi celţi, ca pe Ceauşescu despre daci si traci? Nea Nicu a ajuns peste noapte urmaşul lui Burebista, al lui Traian şi Decebal? L-aţi auzit pe Hitler să schimbe numele lui Wilhelm I supranumit "cel Mare" în "cel Bătrân", cum a păţit răposatul voievod Mircea, botezat din pix, de fiul lui Andruta din Scornicesti "cel Mare" </span><span style="font-size: large;">în </span><span style="font-size: large;">loc de "cel Bătrân"? <br />
Puteţi băga mână în foc că Germania nazistă a avut cadre aşa capabile sa bage spaima in burghezie ca Ana Pauker si Vasile Luca: <br />
"Ana, Luca şi cu Dej <br />
Bagă spaimă în burgheji" <br />
Sau oameni ca renumitul Romulus Zaroni, ţăranul numit ministru al agriculturii de Petru Groza? Va amintiţi din poezioară: </span><br />
<span style="font-size: large;">"Caligula imperator <br />
Şi-a făcut din cal senator <br />
Groza, mai sinistru <br />
Şi-a făcut din bou ministru” <br />
Sau au avut nemţii personalităţi ca Ion Dincă zis "Teleagă" ("te leagă", cel care ameninţa cu puşcăria pe toţi activiştii care nu-i executau ordinele), Tudorica Postelnicu şef al Direcţiei Securităţii Statului care a condus represiunea din decembrie 1989 împotriva manifestanţilor, rămas celebru prin expresiile:"Tocmai se </span><span style="font-size: large;">în</span><span style="font-size: large;">tunericise" şi "Stimată instanţă am fost un dobitoc!", Nicolae Doicaru fostul comandant al DIE (cel mort în 1991 împuşcat din "greşeală" cu un glonte, la o partidă de vânătoare la care se foloseau numai arme încărcate cu alice). </span><br />
<span style="font-size: large;">Cum am da-o, Eva Braun nu i-a fost decât metresă lui Adolf Hitler, n-a făcut-o nici "savant de renume mondială", nici membru </span><span style="font-size: large;">în </span><span style="font-size: large;"> Biroul Permanent al CC al PCR, nici doctor honoris causa, nici academician şi nici "Prim vice prim ministru" (!!??). Noi da! Şi le-am avut în plus şi pe tovarăşele Ghizela Vass, Maria Ghitulica zisă şi "Lenuţa de la Ieşi", Lina Ciobanu, v-a amintiţi tovarăşa aceea care purta un coc complicat, care din ţesătoare a ajuns Ministrul Industriei Uşoare, cea care a făcut Şcoală Superioară de partid "Ştefan Gheorghiu" şi a absolvit Facultatea de Economie Generală, Institutul de Studii Economice Bucureşti, deşi avea numai 7 clase. Linei i se atribuie expresia de la o şedinţa CC a PCR: </span><br />
<span style="font-size: large;">"La ce ne trebuie tovarăşi să învăţam copiii limba engleză în şcoală? eu n-am învăţat engleză şi am ajuns ministru!".</span>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-89078451886445087012011-01-21T07:14:00.000-08:002011-01-22T01:22:29.416-08:00Amintiri din copilarie<span style="font-size: large;">Cea mai veche amintire a mea, pe care o am din copilărie, este cea a zăpezilor uriaşe din 1954, când nivelul troienelor de pe strada unde mă născusem era la nivelul gardurilor şi puteam păşi peste gardul de lemn al curţii în stradă, unde zăpada era la fel de uriaşa. Tata săpase pe lângă casă şi de la casă la poartă un fel de tunel, de fapt un şanţ adanc, ca un canion printre gheţuri, care nu ducea nicăieri, se </span><span style="font-size: large;"> î</span><span style="font-size: large;">nfunda in zapada mare, se termina în deget de mănuşa în strada Traian, unde nimeni nu dăduse zăpadă de pe stradă. <br />
Apoi în vara următoare, bunicul Aurel mi-a adus de la Tuşnad o pălărioară frumoasă, dintr-un material catifelat de culoare maro, cu franjuri verzi şi roşii şi tiv alb, (nu ştiam eu atunci că alea erau "piros-feher- zold ez a magyar fold"), pe care în obrăznicia mea de copil zbânţuit am şi murdărit-o imediat şi fără să mă gândesc prea mult, că nici nu aveam cu ce la vârsta aia, am băgat-o într-o găleat</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> cu ap</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> de ploaie strânsă de mama pentru spălat. Când peste câteva ore adulţii în jurul cărora mă învârteam că un satelit au văzut isprava s-au crucit: în găleata care dădea afară o zeamă roşiatică-maronie stătea umflată ca o broască uriaş</span><span style="font-size: large;">ă,</span><span style="font-size: large;"> o monstruozitate care nu putea fi identificată cu nimic din animalele, sau lucrurile uzuale din universul cunoscut. Pălăriuţa fiind din iasc</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> uscată se umflase în apă însutindu-şi volumul şi expulzând </span><span style="font-size: large;">apa </span><span style="font-size: large;">din găleat</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">. </span><span style="font-size: large;"> Din iarna următoare am rămas cu amintirea cea mai traumatizantă. Noaptea, oameni străini </span><span style="font-size: large;">î</span><span style="font-size: large;">nbracati în haine de piele negre şi lucioase, profilaţi pe sub geamul camerei mele pe fondul alb de zăpad</span><span style="font-size: large;">ă,</span><span style="font-size: large;"> pe care becul de afară o făcea şi mai strălucitoare au venit şi l-au arestat pe tata. Dormeam încă într-un pătuţ mic, la picioarele părinţilor şi zarva din casă, plânsetele mamei, expresia confuză şi speriată a tatii, n-am să le uit niciodată. Aşa cum n-am să uit nici percheziţia făcută de oamenii str</span><span style="font-size: large;">ăini</span><span style="font-size: large;">, care au întors casa cu fundul în sus. Mă rog. nu toată casa, ci cele două camere pe care le mai aveam, ca în restul de două statul comunist ne băgase cu de-a sila prin "repartiţie" o familie cu mai multi copii. După ce au vânzolit peste tot, unul din oamenii străini, care purtaseră tot timpul pălăriile pe cap s-a apropiat de </span><span style="font-size: large;">pătuţ </span><span style="font-size: large;">meu şi i-a cerut r</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">stit mamei să mă scoată de acolo. M-am lipit înfrigurat de corpul mamei şi lacrimile ei fierbinţi care curgeau în râuri pe obraji s-au amestecat cu ale mele. Cu gesturi largi individul, care acum când îmi amintesc îmi dau seama că le învăţase din filmele americane cu gansteri cu Humphrey Bogard, mi-a răscolit pătuţul şi mi-a pipăit tivurile de la pl</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">pumioar</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">ş</span><span style="font-size: large;">i de la perni</span><span style="font-size: large;">ţ</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">, apoi cu brutalitate mi-a înşfăcat ursule</span><span style="font-size: large;">ţ</span><span style="font-size: large;">ul din plu</span><span style="font-size: large;">ş </span><span style="font-size: large;">cu care dormeam şi a început să tragă de el. Atunci am explodat. Am început să urlu din răsputeri "plecaţi de aici!", "răilor!", "vreau la tata!" aşa că de sub borul pălăriei trasă pe ochi, privirea care până atunci fusese ca de oţel a securistului s-a schimbat şi ca să-mi închidă gura mi-a întins ursuletul pe care l-am strâns la piept, umpl</span><span style="font-size: large;">â</span><span style="font-size: large;">ndu l si ud</span><span style="font-size: large;">ându-l</span><span style="font-size: large;"> de lacrimile mele şi ale mamei. </span><br />
<span style="font-size: large;"> Pe tata nu l-am văzut decât vara următoare când fiind adus la Galaţi de la Aiud, cu puţin timp înainte de a fi judecat, am primit permisiunea să mergem să-l vedem la vorbitor la puşcarie. Ţin minte gratiile de fier groase şi cele două rânduri de plasă care ne separau pe noi de tata şi mirosul greţos al ţigărilor fumate de mili</span><span style="font-size: large;">ţ</span><span style="font-size: large;">ianul care-l păzea pe tata şi care se împrăştia prin toată încăperea odată cu rotocoalele de fum pe care acesta le trimitea cu precizie spre noi. Tata era mult schimbat, slab şi palid şi avea o v</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">â</span><span style="font-size: large;">nataie sub un ochi şi era </span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">î</span><span style="font-size: large;">mbr</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">cat </span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">î</span><span style="font-size: large;">ntr-o pijama caraghias</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> cu dungi, iar pe hain</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> avea scrise ni</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ş</span><span style="font-size: large;">te litere mari cu vopsea neagr</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">, pe care le </span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ş</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">tiam din abecedarul lui Mihai, vecinul meu mai mare: DP. </span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">N-am putut rezista prea mult să nu pl</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">â</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ng şi am întors capul spre uşă, să nu-mi vadă tata lacrimile, dar m-a văzut şi m-a întrebat de ce plâng şi-am minţit că-mi bate soarele în ochi. </span><br />
<span style="font-size: large;"> Pe urmă nu l-am mai văzut. Mă târa mama după ea pe la Bucureşti unde dormeam </span><span style="font-size: large;">pe la diverse rude şi mergeam la diferite instituţii cu memorii pe care le scria avocatul şi cred, deşi n-am întrebat-o niciodată pe mama, c</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> mă purta cu ea de mână </span><span style="font-size: large;">şi </span><span style="font-size: large;">ca să impresioneze personajele importante la care intra în audienţ</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">, c</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">ci toate </span><span style="font-size: large;">audienţele se terminau la fel, cu mama si cu mine pl</span><span style="font-size: large;">â</span><span style="font-size: large;">ngand</span><span style="font-size: large;">. Din spatele birourilor </span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">î</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">nalte oamenii </span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ă</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ia se uitau la noi ur</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">â</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">t si uneori </span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ţ</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ipau la mama. </span><br />
<span style="font-size: large;"></span><span style="font-size: large;"> Pe urmă l-am uitat de tata. Nu eram singurul copil care n-avea tat</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> acasă. Un alt prieten de joacă mai mare îşi pierduse tatăl în război. Tatăl lui Vatea, cel mai bun prieten al meu, era undeva la o puşcarie care se chema Canal. Al lui Tepera era la Poarta Albă. Şi tot aşa. Eram invidioşi pe Ric</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> care avea tată, chiar dacă nu era un tată întreg c</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">-i lipsea un picior din război, dar era totuşi trei sferturi de tată, pe când noi n-aveam de loc. Eram invidioşi şi pe Andi care avea tată care lucra la autobază şi când venea cu autobuzul acasă îl lua pe Andi şi făcea o tură cu el în mahala, aşezat lângă scaunul şoferului </span><span style="font-size: large;">şi</span><span style="font-size: large;"> lângă steguleţele roşii şi tricolore care ornau autobuzul. Dar cel mai invidios eram pe Nelu, al cărui tată lucra pe basculantă şi claxona de la capătul străzii să-i pună nevastă-sa supa în farfurie. Pe urmă a rămas şi Nelu fără tată că s-au rupt frânele basculantei şi a intrat cu ea cu tot în Siret şi s-a înecat. <br />
Când după mai mulţi ani tata a fost eliberat nu l-am mai cunoscut. Mă dăduse mama</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">afară </span><span style="font-size: large;">din casă</span><span style="font-size: large;">-n curte, că era Săptămâna Mare şi ea freca podelele de scândură din bucătărie cu peria de paie şi toată casa era curata oglindă, cu duşumele albe şi miros de petrol de la gazul lampant cu care spălase sticla ferestrelor, pe care apoi le lustruise cu ziare. </span><br />
<span style="font-size: large;"></span><span style="font-size: large;"> Stăteam în curte şi mă jucam cu Nelu cu o basculantă din tablă, că atâta mai rămăsese de la tatăl său, o jucărie în miniatură a maşinii care-l omorâse, târând-o după noi prin colbul curţii pe drumuri desenate pe pământ cu un băţ si cu semafoare vfacute din pietricele colorate. Eram necajit, că Nelu care era mai mare ca mine, stabilise el regulile: el era şoferul şi eu excavatoristul. El trăgea după el basculanta de tablă plină cu pământ, huruind din gură ca o maşină greu încărcată, exact ca cele pe care le vedeam zilnic urcând din greu dealul străzii Movilei, iar eu trebuia să umplu cu pumnii făcuţi c</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">uş, ca o cupă de excavator, basculanta de jucărie şi să pufăi ca un buldozer. <br />
Joaca noastră a fost întreruptă de intrarea în curte a unui individ slab şi tras la faţă, pământiu, ca şi glodul de pe mâinile mele făcute cupă de excavator. Dar ce mă intriga cel mai mult la individul care-mi stricase joaca, era faptul că era înţolit cu nişte haine croite pentru unul mult mai mare decât el şi pe deasupra avea şi o pufoaică ţinută sub braţ, lucru neobişnuit pentru căldură de afară din ajunul Paştelui. Cum omul înainta spre casă, am sărit înaintea lui în casă şi am strigat-o pe mama. Stătea în genunchi aproape de uşă, cu fusta din stambă albă cu buline roşii pe care i-o lucrase tanti Saşa din materialul luat pe puncte în urma cu ani de zile, cu poalele suflecate mai sus de genuchii roşii de la spălatul podelelor. Mama a ridicat privirea spre us</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> şi </span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">şi</span><span style="font-size: large;">-a tras fusta jos peste genunchii chinuiţi şi a dat s</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> se ridice cu ochii plini lacrimi, când am auzit-o strig</span><span style="font-size: large;">â</span><span style="font-size: large;">nd: Nicu! </span><br />
<span style="font-size: large;"> Atunci am înţeles c</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> omul acela prăpădit şi slab ca o scandur</span><span style="font-size: large;">ă era tata, </span><span style="font-size: large;">care scăpase din pu</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ş</span><span style="font-size: large;">carie cu "decret". Pe urm</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> ştiu precis c</span><span style="font-size: large;">ă în ziua</span><span style="font-size: large;"> aceea când a venit tata, n-am mai mâncat urzici </span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">şi</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> nici</span><span style="font-size: large;"> stevie culeas</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> din curte, cum făcusem toat</span><span style="font-size: large;">ă primavara aia şi cu </span><span style="font-size: large;">toate c</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> eram în postul Paştelui şi cu toate c</span><span style="font-size: large;">ă </span><span style="font-size: large;">mama ţinea la găinile din curte ca la ochii din cap, fiindca ne mai dădeau din când in când c</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">â</span><span style="font-size: large;">te un ou, pe care-l m</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">â</span><span style="font-size: large;">ncam duminica, a tăiat atunci o pasare, pe care am mâncat-o g</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">tit</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">rasol. </span><br />
<span style="font-size: large;">Pe urm</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> am fost cu toţii la Sf. Haralambie de Înviere, iar în timp ce ne învârteam în jurul bisericii, eu eram cel mai bucuros dintre toţi copiii, ca aveam din nou tat</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">, care acum mă p</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">zea s</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> nu-mi sufle pe drumul spre cas</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> băieţii</span><span style="font-size: large;"> mai mari în lum</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">nare </span><span style="font-size: large;"> si s</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">-mi sting</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> flacara ei, cu care duceam de la biseric</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> acas</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> lumin</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> de la Dumnezeu.</span>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-969517879853821602011-01-14T04:32:00.000-08:002013-02-27T04:01:44.901-08:00Biblioteca din Alexandria.<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">Telefonul din cabinet sună prelung şi zgomotos. La capătul celălalt al firului centralista agitată îmi spune că una din femeile de la </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO"></span>Gostat </span><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span>a leşinat „la pui”, aşa că fără să stau pe gânduri înşfac geanta neagră care conţine trusa de prim ajutor şi împreuna cu asistenta coborâm scările dispensarului în fugă. Este încă iarnă, chiar dacă spre sfârşit, iar afară este frig, noroi şi ceaţă. Ne iese înainte maşina preşedintelui de la C.P.A.D.M<span style="font-size: x-large;">.</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">** </span></span><span style="font-size: large;">din comună şi ne urcăm în ea. După putoarea degajată de gazele arse de motor, e clar că maşina merge cu orice altceva decât benzină, probabil un amestec de benzen şi gazolină. </span></div>
<span style="font-size: large;"><span lang="RO"></span></span> <br />
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">Până la Gostat facem câteva minute şi intrăm văl vârtej în clădire să vedem ce se întâmplă cu femeia. Pe drum am evaluat câteva posibilităţi care puteau duce la leşin. Ori este gravidă, ori este gravidă şi a vrut să scape de sarcină, că se întâmplă frecvent ca femeile de la ţara să-şi întrerupă sarcina cu tot felul de metode primitive, ori este gravida </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">şi </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">a leşinat de foame. Sunt pe aproape, este gravida </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">şi </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">a leşinat nu de foame, ci de căldura sufocantă emanată de becurile atarnate de tavan </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">şi </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">de cele cateva mii de pui pe care-i îngrijeşte cu încă o colegă. </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">După uşile masive de lemn cu straturi multiple de vopsea scorojită, sunt mai multe perdele de folie de plastic, ca cea folosita pentru solare de legume, iar în spatele lor într-un ocol mare mişună o mulţime de puişori de găina galbeni- aurii, ceva mai mărişori, poate de câteva săptămâni, din categoria celor aşa zis „zbura</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ţ</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">i”. Becuri mari şi câteva radiatoare electrice improvizate din caramizi si spirale de nichelina, aşezate de-a lungul pereţilor, încălzesc excesiv aerul din încăpere, care miroase greu a găinaţ de pui şi a furaje fermentate. Căldură este înăbuşitoare, aerul profund viciat de miile de vieţuitoare, aşa că femeii de vreo 40 de ani i s-a făcut rău. Este conştientă, udă pe faţă şi pe părul parţial albit de sub broboadă, fiindcă o colegă mai în vârstă a stropit-o cu apa atunci când i s-a făcut rău. O scoate împreună cu asistenta afară la aer să-şi revină şi eu rămân singur împreună cu preşedintele de la C.P.A.D.M.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36pt; text-indent: -18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">- Frumoşi pui, zic eu ca să fac conversaţie. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36pt; text-indent: -18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">- Au două săptămâni, i-am luat de la Avicola de la Galaţi, îi ţin vreo două trei luni şi la primăvară îi vând în sat pe la oameni, dacă fac contract cu noi să ne predea ouă. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36pt; text-indent: -18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">- Altfel nu? </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36pt; text-indent: -18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">- Ei nu! Vă dăm şi dumneavoastră acolo câţiva, da mai bine-i lăsaţi la cineva în sat să vi-i cresca până se fac găini, c</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ă</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> puii ăştia de Avicola cresc mai greu, dacă-i creşti afară în curte şi nu în baterie şi nu le dai furajele concentrate pe care le primesc acolo. Au stomacul modificat şi nu mănâncă porumb ca găinile noastre, că nu-l digera, sunt obişnuite numai cu făină şi huruiala concentrata, da' dacă trec de primul an şi nu mor de boală, se fac nişte găini mamă, mamă! </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">Îmi alunecă ochii în sus dincolo de polietilena care curge în valuri de pe plafoane. Marginea de sus a polietilenei este bătută în cuie de ceva care pare o veche stucatură. Undeva într-un colţ mi se pare ca disting ceva ce la origine a fost un îngeraş. </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">- Da' ce-a fost aici? Biserică? </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">- Ce biserică dom’ doctor, aici a fost conacul boieresc al familiei Cantacuzino, pe urmă după ce i-au arestat pe ultimii boieri şi i-au dus la canal</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span> <span style="font-size: large;"><span lang="RO">s-a făcut Gostat şi a fost Gostat până acum câţiva ani când s-a mutat la Puţichioaia</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">, după aia ne-a dat-o nouă clădirea, că nu mai e bună de nimic. Uitaţi-va ce sală de bal era aicea! Şi ce cercevele sunt la ferestre, mai ţin şi acu’ desi cred că au o sută de ani! </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">O luăm agale printre foliile de polietilenă ocolind grămezile de găinaţ încă neevacuate lipite de peretele unde fusese o data biblioteca. Ni se alătura şi femeia mai în vârstă. Cea tânără a plecat pe jos până la dispensar cu asistenta să-i facă un calciu. Astăzi nu mai lucrează. Preşedintele se scuză că are o urgenţă şi rămân singur cu femeia mai în vârstă care începe să povestească. Biblioteca avea zece mii de volume de cărţi rare inclusiv câteva zeci de manuscrise în toate limbile europene, multe din ele atât de rare că veneau învăţaţi de la Bucureşti să le citească. </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">- O dată a fost şi Iorga, ăla cu barbă di l-a puşcat legionarii. Erau uni' boieri care vineau cu airoplanul când eram io copilă, zbura pi diasupra casilor di băga în sperieti toţi cânii din sat şi noi fujeam tăţi copii pi Dealu’ Mic că ştiam că acolo coboara. Şi cucoana trimite şareta să-i i-a di’ la airoplan şi să-i aducă la conac şi era unu din ei, nu ştiu cum îl chiema, cari scotea pălăria şi saluta muierili pi uliţă, ca aşa era învăţat. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">- Da’ cine-a stat ultima oară aici? </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">- Păi a fost boieru’ al bătrân cari o murit înainte di a mă naşti io şi cari-i îngropat în cavou la ţintirim. Şi ăsta o avut două feti, una măritată cu un boier di la Ieşi, di aldi Donici, alta măritată la Paris da’dispărţită, că omu’ ei n-o vrut să vii la noi la ţară în praf şi noroai. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">- Şi unde au dispărut? </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">- Nu ştie baba dom’ doctor, poati la canal. Mi-o zis mama că l-o umflat pi Domnu’ Donici şi pi feti când o vinit comuniştii, da’ undi i-o dus nu ştiu. O murit toţi acu’ să tot hii vreo zăşi ani di când o murit Bălaşa, aia di la Paris, c-o îngropat-o aişi, c-o avut fimeia acti di la noi din sat pân-o murit, iar înainti di a vini mata la noi în sat o murit şi soră-sa Ilena<span style="font-size: x-small;">5</span>.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36pt; text-indent: -18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font-family: "Times New Roman"; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Şi cu ce-a fost în conac ce s-o întâmplat? </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36pt; text-indent: -18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font-family: "Times New Roman"; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Ci sî sî-ntampli dom’ doctor? Şi-o bătut lumea joc di casî! </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36pt; text-indent: -18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">S-o furat, s-o distrus, s-o cărat cât s-o putut. Când o vinit activiştii şi i-o ridicat casa era plină cu di tăti, da’ acu’ nu mai îi nimic. O furat şi activiştii argintaraia şi farfuriili cî erau di alea vopsite pi dinafarî şi pi dinuntru, o furat şi ai noştri din sat. Mai esti la tov’ prim’ un dulap şi la tov’ preşedinti di colhoz câti şeva, da’ zîci lumia cari o fost la iel acasî cî ari şi acasă oloiuri din alea desenate. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">- Ce are? </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36pt; text-indent: -18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font-family: "Times New Roman"; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Oloiuri di alea di pus pi pereţi, tablouri bre! </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36pt; text-indent: -18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font-family: "Times New Roman"; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Şi cărţile? </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36pt; text-indent: -18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font-family: "Times New Roman"; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Apoi cu cărţili o fost mari badjocoreală. După ci i-o ridicat pi boieri, o intrat cari vrei şi cari nu vrei aişi. Unii şi-o tras cărţi să-şi facă ţigări din foili di carti cî era di vânzări la pravalii numai mahorcă şi cini avea ziar fuma, cini nu, bagă mahorcă în pănuşa di popuşoi şi fuma. Da’mulţi o luat cărţi şi li-o fumat. Rupea foia si rasucea tiutunul. Daca avia diseni pi ia n-o fuma </span><span lang="RO">ca iera ria di fumat. </span><span lang="RO">Alţi li-o tăiet scoarţili că ierau di pieli şi ş-o făcut opinci. O taiet cu cutitu’fotolili di pieli şi şi-o făcut cizmi la Bujoru’, iar din perdeli o făcut obieli di băgat în opinci. Da’ cele mai mulţi s-o stricat pi noroai. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36pt; text-indent: -18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font-family: "Times New Roman"; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Cum pe noroaie? </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 36pt; text-indent: -18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">-<span style="font-family: "Times New Roman"; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO">Păi după şi i-o ridicat pi boieri n-o mai dat nimeni zăpada dioparti şi di la drum până aişi iera noroi şi baltă şi când vinea di la regiuni activişti să ni facă gostat şi colhoz, punia di la drum şi până la treptili casii carţili sa poată treci pi eli ca pi pod să nu se ude tovarăşii.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">Ies afară din conacul boierilor Cantacuzino transformat acum în hală de crescut pui pentru cooperaţia locală. N-ar trebui să mă mire nimic, am văzut când eram student castelul de la Brâncoveneşti transformat în spital pentru copii cu malformaţii şi encefalopatii şi când eram stagiar mănăstirea din Tudor Vladimirescu transformată în preventoriu pentru copii din familii de tuberculoşi. Conacul de aici n-a avut noroc să-l populeze oameni, este populat cu pui de găină. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO"> Afară pe treptele sparte din marmură albă de Carrara trag aerul proaspăt de ţara adânc în piept. </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO"> - Ierau mai multi înainti da’ io trebuit din piatra asta lu’ un tovaraş di la Galaţi şi i-o dat tov’ prim’. Nu i-o ajuns, da n-o luat di la cavou! </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO"> - De ce? </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO"> - Apoi dom’ doctor, li frică şi lor di moarti! Cum să iei di la morţi? Doamni fereşti!</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;"> În primăvară am luat şi eu vreo zece pui de C.P.A.D.M. crescuţi boiereşte. N-au crescut de loc în primul an, mai să-ţi fie milă de ei cat erau de schilozi. După aia, peste un an cădeau găinile crescute din ei de grele ce erau din picioare. A dat însă peste ele o boală şi au murit toate într-o săptămâna. Erau movile, movile la gunoi, de găini moarte în cartier. Cel puţin ale mele n-aveau imunitate. Despre bibliotec</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> am aflat ca s-au salvat cam 1500 de volume la Biblioteca Municipal</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> V.A. Urechia din Gala</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ţ</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">i </span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">şi </span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">sunt </span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">î</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">n fondul de tezaur.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">P.S. </span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span></span> </div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Gostat</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">, Gospodarie Agrocol</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> de Stat</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;">C.P.A.D.M.</span></span></span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;">, Cooperativa de Produc</span></span></span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ţ</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;">ie, Achizi</span></span></span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ţ</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;">ie </span></span></span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ş</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;">i Desfacere M</span></span></span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;">rfuri, singura intreprindere de comer</span></span></span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ţ existent</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> la sate in perioada comunist</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">.</span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;">Canal</span></span></span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;">, lag</span></span></span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;">re de munca for</span></span></span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ţ</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;">at</span></span></span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;"> de la Canalul Dunare Marea Neagr</span></span></span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;"> din perioada stalinist</span></span></span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;">. Ultimii locuitori ai conacului, (Elena) au ajuns de fapt in domiciliu for</span></span></span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ţ</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: large;">at la Pucioasa.</span></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 18pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Puţichioaia</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO">*, <span style="font-size: large;">veche denumire a satului Viile, comuna F</span></span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">r</span></span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ţ</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ne</span></span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ş</span></span><span style="font-size: x-large;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ti.</span></span></span></div>
Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-86419821970147590542011-01-11T03:34:00.000-08:002011-01-11T03:34:18.170-08:001 Mai muncitoresc!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFeC37gko41B1Ovs8dkS0kczKxjpMop1nK5lL-hQAcPGfH-IhKEBYITx8fn2sDW24QKuRSnSvY7Y_RThdrh0rcQP1gqCh6dv09fh699XYBOOWcpL31fsqh4m4z72MyLMZbCiCu40gTaGM/s1600/1+Mai.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFeC37gko41B1Ovs8dkS0kczKxjpMop1nK5lL-hQAcPGfH-IhKEBYITx8fn2sDW24QKuRSnSvY7Y_RThdrh0rcQP1gqCh6dv09fh699XYBOOWcpL31fsqh4m4z72MyLMZbCiCu40gTaGM/s1600/1+Mai.jpg" /></a></div><br />
<br />
<div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Am să va povestesc o întâmplare petrecută într-o zi de 1 Mai, la Galaţi pe când eram încă elev </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">şi </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">pionier. Era obligatoriu ca în acea zi de sărbătoare toţi copiii să meargă la defilare, aşa că treziţi cu cu noaptea în cap, îmbrăcaţi frumos cu pantaloni albastru-bleumarin de şcoală, călcaţi la dungă şi în cămaşa albă, indiferent dacă afară erau 20 sau 2 grade şi binenteles cu cravată roşie de pionier călcata şi apretata, ieşeam pe uşă casei fuga, fuga, să ne încolonam la şcoală pentru defilare. Rânduiţi pe clase, cu steaguri şi portrete ale înaintaşilor Marx-Engels-Lenin şi ale conducerii comuniste rom</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">â</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ne, cu flori </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">din gradina </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">de acasă şi baloane colorate, (pe care le spărgeam cu dibacie înainte de a defila cu "calibre" trase din praştii), o porneam pe jos, cântând cât ne ţinea gura: </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> <i>Vine iarăşi primăvara </i></span></span></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Peste câmpuri, peste plai </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Veselia umple ţara </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>C-a venit Întâi de Mai<span> </span>La la la la la la la ! </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Muncitorii au pornit </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit! </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Şi ei azi sărbătoresc </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Unu Mai muncitoresc.<span> </span>La la la la la la la ! </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Înfrăţiţi azi cu ţăranii, </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Muncitorii-n joc şi cînt, </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Prăznui-vor în toţi anii </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Libertatea pe pămînt.<span> </span>La la la la la la ! </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Peste mari şi peste ţări, </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Se adună pe cărări, </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Lumea toată în alai </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><i><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span> </span>Pentru al nostru Întîi de Mai <span> </span>La la la la la! etc. </span></span></i></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Ei bine, defilarea începea pe la 10 dimineaţa, dar mânaţi de profesori şi învăţători, care la rândul lor erau şi ei<span> </span>erau hingheriti de cei de la inspectorat şi de activi</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ş</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">tii de partid, ne ocupam locurile încă înainte de ora 8, căci după aia era imposibil, se bloca circulaţia de către miliţie şi de către coloanele de demonstranţi şi nu mai puteai să te deplasezi. Acolo ne aşteptau aşa numiţii "Oameni de ordine", simpli cetăţeni delegaţi de instituţii să ţină ordinea, care ne aşezau, ne încolonau şi nu ne lăsau s-o ştergem înainte de a defila. Urăm </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ca orice copil</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> această defilare, fiindcă pierdeam ore întregi în frig, sau în soare, cu capetele </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">goale </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">tunse chilug, până ne venea rândul sa defilam, după ce defilase armata, "oamenii muncii din fabrici si uzine", spitalele, sportivii şi alte categorii, pe care nu puteau să-i ţină ca pe noi ore în şir.<span> </span></span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO"><span></span>Treceai apoi pe strada Domnească botezată pe atunci "Republicii" cât e ea de lungă, de la parcul CFR, sau Apollo, până la Romarta, unde se găsea tribuna oficială şi acolo defilai strigând sloganuri comuniste pe sub nasul nomenclaturii comuniste locale, care la acea oră era deja plictisită şi sictirită şi se gândea numai la banchetul oficial care urma după defilare la Padurea Garboavele, sau la altă crâşm</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ă</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> cu clopoţei. Aşa că atunci când puteam s-o tai, o tăiam, după ce făceam prezenţa şi rugam vreun coleg mai cuminte să strige prezent şi-n locul meu dacă era cazul. </span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Într-o astfel de zi am plecat pas-pas până spre coada coloanei mele, unde erau clasele mai mici şi l-am corupt şi pe Vatea, prietenul meu din copilărie s-o tundem, aşa că lipa-lipa printre blocurile de la "Studenţi", am intrat în Grădina publică şi de acolo spre Bălti</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ţ</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ă, triajul CFR şi gară, tot ţinând-o pe lângă calea ferată şi pe lângă bălţi, dând cu pietre în broaşte, sau uitându-ne după păsări. Aşa că pe când mergeam noi lângă o baltă, ce credeţi că am găsit atârnat între nişte crenguţe? Un şarpe de apă, lung de vreun metru, care ieşise la soare să se încălzească, dar bag' seamă că fiind foarte frig încă dimineaţă nu era foarte ager, aşa că am tăbărât cu două beţe pe el şi l-am imobilizat ca la carte, </span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">î</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">nsfacandu-l de gât. Cum legendele cartierului spuneau că "dacă vrei ca un şarpe să nu te muşte trebuie să-i scoţi dinţii cu batista", am trecut imediat la acţiune şi în loc de batistă, că n-aveam la noi, am folosit cravata de pionier şi una două am zburat dinţii bietului şarpe din gură. Şi cum n-avea nici un rost să ne lăudăm unul la latul c-am prins un şarpe, ne-am propus să mergem şi să-l arătăm fetelor de la noi de la şcoală, poate le vom impresiona cu fapta noastră de curaj şi vor accepta să meargă cu noi la vreun film. Cum nu puteam merge cu balaurul în mână şi era prea mare să-l băgam în buzunar, am făcut un ocol pe la o groapă de gunoi, de unde am recuperat o cutie de carton, cam cât una de pantofi din ziua<span> de </span>azi, am băgat şarpele înăuntru şi am legat cutia cu sfoară, având grijă să-i dăm nişte găuri să poată respira, apoi hai înapoi spre defilare. Dar cum coloana se pornise deja, n-am mai găsit şcoala noastră, aşa că ocolind oraşul tot pe Vale, am ajuns într-un loc de unde se vedea parada mai tare că de la tribună: pe acoperişul blocului P 2 de la Romarta, primul bloc turn de pe Domnească, cum mergi spre Dunăre. Am suit cu liftul la ultimul etaj, apoi pe o scară şi iată-ne cocoţaţi la 100 m de tribuna oficială, alături de mai mulţi gură căsca, unii din bloc, alţii urcaţi că şi noi să vadă defilarea.<span> </span></span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">La vreo juma' de oră după ce ne-am urcat, boala de şarpe care a dat de căldură în cutia pusă pe asfaltul încălzit al blocului a ieşit din cutie şi am auzit un urlet de femeie:"Săriţi şarpele!" O groază nemaivăzută a cuprins atunci majoritatea celor prezenţi, care s-au repezit spre scara blocului să coboare, sau au trecut în partea opusă animalului, punând distanţă între jivina şi ei. Geaba am zis noi că e al nostru şi că i-am scos dinţii, toată lumea ne-a luat cu expresia "dumnezeiimătii!", aşa că a tebuit să spălam putina! Dar vai! În timp ce eu şi Vatea încercam valoarea proverbului "fuga e rusionoasa dar e sănătoasă", dracu' de şarpe, ce credeţi că face? Se trage spre marginea acoperişului şi-o data cade de pe acoperiş jos, noroc că n-a căzut în defilan</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ţ</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">i sau în cei de pe trotuar, că dădeam cu subsemnatul şi-acum c-am spart defilarea comunist</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ă</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO"> de 1 Mai, ci s-a prăbuşit pe casa sc</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">ă</span></span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">rilor de la intrarea în bloc, cam la nivelul etajului 1. </span></span></div><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman";"><span> </span>Ne-am dus să-l luăm şi nu părea a avea mai nimic, stătea un pic mai cuminte, ca pisica mea când am aruncat-o de la etaju' 4, aşa că l-am pus iar în cutia pe care cu bunăvoinţă cineva de pe acoperiş ne-o aruncase în cap şi pe aici ţi-e drumul! Până la Dunăre nu era decât vo' 2-300 de metri, aşa că am coborât la malul apei pe faleză şi înconjuraţi de o droaie de plozi care voia să vadă şarpele, am decis să-l aruncăm în Dunăre să vedem dacă înoată. Zis şi făcut, l-am zvârlit cu tot cu cutie în valuri şi noi cu ochii după el! A ieşit când a dat de apa şi s-a îndreptat înot spre mal, spre groaza copiilor care au început să de-a cu pietre în el, aşa că a cotit-o înapoi spre Zaclau cu viteză maximă, dar n-a prea avut noroc: curentul era mare, apa era rece şi malul celălalt departe, aşa că uşor, uşor a fost adus spre malul nostru, unde o hoardă de copii l-am aşteptat cu pietre în mâini, atârnaţi pe un ponton ieşit în apa, să ne vină sub cătare. L-am doborât sub un potop de pietre strigând de satisfacţie că nişte barbari ce eram, iar trupul lung şi elegant al şarpelui s-a mai unduit odată arătându-ne pielea gălbuie de pe burtă şi apoi a dispărut la fund tras într-un anafor al fluviului. De atunci n-am mai intanit niciodată un şarpe în libertate, nici nu cred că mai este pe la mine prin zonă din cauza poluării, doar într-o vreme dispăruseră şi broaştele...dar cred ca dacă aş întâlni vreo unul aş încerca să-mi cer iertare pentru ce i-am făcut unui semen de al lui în copilărie.</span></span><span id="goog_1968424912"></span><span id="goog_1968424913"></span><span id="goog_1968424914"></span><span id="goog_1968424915"></span><br />
<br />
<br />
<span id="goog_1968424912"></span><span id="goog_1968424913"></span><br />
<span id="goog_1968424912"></span><span id="goog_1968424913"></span>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-43631424808675609912011-01-10T05:36:00.000-08:002011-01-10T05:49:19.622-08:00Telefonul<div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Aveam câţiva anişori când am văzut prima oară în viaţa mea un telefon. Eram la ţara, la bunici şi în holul din sediul G.A.C</span></span><span lang="RO"><sup><span style="font-size: x-small;">1</span></sup></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">.-lui pe o masă, era un telefon mare şi negru, din ebonită, care avea într-o parte o manivelă. Ridicai receptorul uriaş şi îl punei la ureche şi auzeai mici pocnituri şi sfârâituri ca şi cum la capătul celălalt cineva prăjea nişte slănină. Dacă învârteai de manivelă auzeai în loc de pocnituri, vocea ireală, metalică a centralistei din comună:</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><em>-Colectiva, colectiva, pe cine vrei colectiva?</em> şi cum eu nu răspundeam de frică, închidea şi centralista şi din nou auzeam pocnituri şi sfârâituri venind pe cablu. </span><span style="font-size: large;"> </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Pe urmă am văzut telefoane când</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">am crescut mai mare la mine în oraş, pe la vecini şi pe la rude. </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Toate erau negre, din ebonită dar nu aveau manivelă ci un disc din alamă cu numere gravate şi stăteau aşezate la loc de cinste prin sufragerii, sau prin holuri, postate la vedere ca obiectele preţioase, pe mileuri şi macrameuri, lângă peştii din sticlă colorată şi balerinele din faianţă. Doar la prietenul meu din copilărie Andi, telefonul stătea sub candelă şi sub un vechi calendar bisericesc cu icoana Sfântului Gheorghe patronul Greciei şi sub privirile aspre ale monarhilor greci, tipăriţi color pe o hârtie ce fusese odată albă, iar acum era pătată de muşte. Mama lui Andi, tanti Caliopi era grecoaică, iar la ei în casă vorbea greceşte cu bunicii lui Andi, Kir Ianis sau Barba Ianis, cum i se spunea în mahala şi tanti Eleni, pe care eu niciodată n-am auzit-o vorbind româneşte, nici măcar când ne bodogănea furioasă, atunci când</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">făceam câte-o prostie şi când</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">ne pocea pe greceşte: </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><em>- Agamutipanaghiamalaca sictir!</em> Din toata fraza intelegeam doar „sictir”.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO">Barba Ianis venise în România cu mulţi ani înainte de război şi avusese un chioşc de lemn la colţul străzii unde locuiam, unde vindea iaurt, bragă, baclavale, galactobureco, cataif şi alviţă. Când a venit comunismul, chioşcul a fost naţionalizat, dar bătrânul a rămas să vândă în el ca angajat la T.A.P.L.</span></span><span style="font-size: x-small;"><span lang="RO"><sup>2</sup> </span></span><span lang="RO"> </span><span style="font-size: large;"><span lang="RO">până a ieşit la pensie şi încă mult timp după, căci după ce s-a pensionat, tanti Caliopi a devenit gestionara, iar taicasu îi ţinea locul când trebuia să gătească, sau să spele rufe. Vindea în continuare bragă şi iaut, dar nu le mai făcea el, iar în loc de cataif şi baclavale apăruseră dulciuri socialiste: „Siretul”, „Spirale”, „Delicia”, „Mentosan”, „Eugenia”, biscuiti „Dunareana”, şi „Chindia”, bombonele „CIP”, ciocolatele „Scufita Rosie”, bomboane „Vinga”, „Amandine”, napolitane „Carmen”, „Zeamil” pentru budinca, „Pufarin” şi citronada.</span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Dar telefonul nu era a lu’ Barba Ianis, ci al tatălui lui Andi care lucra la autobază că şef de garaj şi era mereu căutat când</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">era nevoie de el sa repare vreun autobuz. </span><span style="font-size: large;"> </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Telefon aveau şi vecinii de lângă noi, alde tanti Marola. Dom’ Marola era un moşneguţ de treabă, cu părul alb şi ochi albaştri, da’ tanti era din cale afară de periculoasă: stătea toată ziua şi spiona ce făceam noi copiii de pe stradă şi cred ca-şi luă notiţe, altfel nu ştiu cum îşi aducea aminte de toate prostiile pe care le făcusem în ziua respectivă şi pe care le recita la părinţi, în special tatii care era mai sever: </span><span style="font-size: large;"> </span></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;">-<i>L-am văzut astăzi cum a tras cu praştia în porumbeii lu’ madam’ Cojocaru! După aia s-a bătut cu Marcel Ţepera şi şi-a rupt nasturii de la cămaşa şi i-a curs sânge din nas! S-a dus în casă şi şi-a luat altă bluză, că pe aia o murdărise cu sânge! A plecat pe la două cu nişte sticle spre piaţă, cred că le-a dus să le vândă să-şi ia ţigări</i>! şi alte turnătorii la fel că acestea, care-mi făceau viaţă amară şi erau sursa chelfanelelor pe care le luam de la tata</span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Ginerele lor era inginer agronom la un I.A.S.</span></span><span lang="RO"><sup><span style="font-size: x-small;">3</span></sup></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> , undeva în Bărăgan şi venea acasă la sfârşit de săptămâna cu I.M.S</span></span><span lang="RO"><sup><span style="font-size: x-small;">4</span></sup></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">.-ul. Dacă mama avea nevoie să sune pe cineva, sau ne cauta pe noi cineva, mergea la tanti Marola la telefon. Dar de cele mai multe ori, când</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">ai mei aveau ceva de vorbit în altă localitate, mergeam la P.T.T.R.</span></span><span lang="RO"><sup><span style="font-size: x-small;">5</span></sup></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> , mai bine zis „la telefoane”, de unde vorbeau cu cine aveau de vorbit. Stăteam cu toţii cuminţi pe bancutele de lemn din sala de aşteptare să ne strige telefonista şi ascultam cum îi strigă pe alţii:</span><span style="font-size: large;"> </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span></span><em><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">-Tecuci cabina 1! Bucureşti cabina 2! Buzau cabina 5!</span></span></em></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Când ne venea rândul tata sau mama, uneori amândoi, se repezeau la cabina indicată şi ca să nu mă pierd, sau să nu mă fure cineva, mă luau şi pe mine cu ei şi mă înghesuiau în cabină telefonică, nu mai mare decât o closet şi care avea ca şi closetele de la ţară de la bunici o băncuţă pe care puteai să stai, binenteles fără gaură. Pe toţi pereţii din placaj erau trecute cu creion chimic nume şi numere, care decorau că nişte arabescuri spaţiile dintre găurile pline de praf ale cutiei. Şi în acel spaţiu îngust şi înghesuit, din cauză legăturilor proaste, ai mei începeau să urle în receptorul telefonului pe care-l găseai agăţat de perete într-o furcă, aşa că toţi din sala de aşteptare ascultau ce vorbeai, aşa cum la rândul tău şi tu ascultase-şi deja secretele altora dinaintea ta.</span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Prin anii ’60 au apărut „cuplajele”, adică două familii diferite aveau acelaşi număr de telefon. Sunai şi cereai familia Popescu şi dădeai peste familia Ionescu: </span><span style="font-size: large;"> </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><em><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">-Un moment va rog!</span></span></em><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> şi respectivul bătea în furca telefonului care zbârnâia zgomotos la Popescu, sau dacă nu răspundea, dădeai telefon din nou şi Ionescu nu mai răspundea, până se înfuria: </span><span style="font-size: large;"> </span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;"><em>-Nu mai suna dom’le! Nu vezi că nu-s acas’?</em> </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Tata n-a vrut să ne cuplăm cu nimeni, nici măcar cu tanti Marola, vecina noastră, care era mereu curioasă de ce se petrecea la noi în curte şi în casă, aşa că am stat mulţi ani fără telefon, deşi tata făcuse cerere de ani de zile. Trebuia că cererea să fie aprobată, să aduci de la serviciu o dovadă cum că: „prin atribuţiunile de serviciu şi prin activitatea obştească susnumitul are nevoie de a fi apelat în anumite situaţii de urgenta” şi apoi să aştepţi, fie să moară vreun vecin care avea telefon, fie să renunţe vreunul la post, sau să se mute la altă adresă, sau mai nou să se mute la bloc, căci apăruseră blocurile şi toată lumea dorea să se mute la bloc. </span><span style="font-size: large;"> </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Aşa că într-un târziu ni s-a instalat şi noua un post telefonic. Dar mai înainte de asta apăruseră telefoanele publice, amplasate în locuri foarte circulate, sau chiar în cabine telefonice din tablă şi din cornier, vopsite albastru şi cu uşă din sticlă. Aveau nişte cutii telefonice din fier de mărimea unei cutii de pantof şi nişte receptoare grele din fier, legate de cutie cu un cablu din sârmă groasă spiralată, că să nu se fure. Dar şi aşa se furau, aşa că apăruse o modă cu telefoanele publice legate cu lanţuri sudate de cabina telefonică, care se furau mai greu. Nu ştiu de ce se furau, dar probabil că trebuiau la cineva, aşa cum trebuiau şi perdeluţele de la trenurile C.F.R. care dispăreau frecvent. </span><span style="font-size: large;"> </span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Când au venit instalatorii să ne monteze telefonul mare la noi în familie a fost sărbătoare. Mama a dat de mâncat şi tata a dat de băut la instalatori. Apoi când</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">am rămas numai, în familie, mama mai cheltuitoare şi-a sunat toate rudele cu telefon să le dea numărul nostru: pe tanti Leana de la Craiova, pe tanti Nuţi de la Botoşani şi pe tanti Olimpia de la Câmpulung şi multe alte tanti şi unchi, până a reuşit să-l scoată pe tata din sărite cu atâtea telefoane date.</span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Pe urmă telefonul a intrat în cotidian. Când</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">am crescut mai mare, ai mei mi-au atras atenţia: „</span></span><u><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><em>sa am grijă ce vorbesc că telefoanele se</em> <em>asculta”.</em> </span></span></u></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">- <em>Se ascultă? Dar noi nu suntem cuplaţi cu nimeni! </em></span></span></div><span style="font-size: large;"><em> </em></span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><em> </em></span><span style="font-size: large;"><em> </em></span><span style="font-size: large;"><em>- Se ascultă de Securitate! </em></span></span></div><span style="font-size: large;"><em> </em></span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><em> </em></span><span style="font-size: large;"><em> </em></span><span style="font-size: large;"><em>- De ce? Doar n-am făcut nimic! </em></span></span></div><span style="font-size: large;"><em> </em></span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><em> </em></span><span style="font-size: large;"><em> </em></span><span style="font-size: large;"><em>- Nu trebuie să faci ceva că să fii ascultat. Se ascultă periodic, prin rotaţie toate telefoanele, la toată lumea.</em></span><span style="font-size: large;"> </span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Am luat-o că atare şi cum nici nu prea aveam ce vorbi eu mai deocheat la telefon şi mai ales cu cine, nu m-a deranjat prea tare, dacă eram sau nu ascultat. Mai târziu, când</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">am intrat la facultate, soacra mea care lucra contabilă la poştă, ne-a adus acasă un casetofon de la ea de la serviciu, că să ne „tragem” nişte casete. Am să ţin minte şi acum marca aparatului; „Thompson”. Îl împrumutase de la servicul tehnic şi era folosit pentru înregistrarea convorbirilor telefonice. </span><span style="font-size: large;"> </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Aveam să fiu şi eu înregistrat din greu înainte de ’90. Îmi fugiseră nişte prieteni peste graniţă, iar prin ’86 îmi emigraseră socrii şi cumnata, aşa că familia noastră era o ţintă pentru ascultat. Suna telefonul şi centralista mă anunţa că am un telefon internaţional şi începea distracţia. Nu apucam să vorbesc două vorbe, că se întrerupea, auzeam iar păcănituri şi sfârâituri ca în telefonul bunicului din copilărie, apoi când</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">eram sunat din nou, sunetul era mai slab şi uneori întrerupt. Se asculta direct din centrala telefonică, unele numere erau în permanenţă monitorizate de Securitate, altele erau ascultate aparent la întâmplare, „poate pică ceva”. Binenteles se ascultau şi lucruri care n-aveu legătură cu politica, discuţii amoroase, mici învârteli, că pe vremea aia afaceri făcea numai partidul şi braţul sau înarmat care te asculta, dar care deveneau interesante pentru Securitate în vederea şantajării celui ascultat, cel mai adesea cu scopul de al transforma într-un colaborator al Securităţii.</span> </span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Ştiam toţi că suntem ascultaţi şi nu ne mai păsa, ba chiar făceam mişto, ca tot românul. Ce aveam de vorbit vorbeam cifrat, sau nu vorbeam de loc, aşa că mi se părea absurd să cheltui o groază de bani pe casete, casetofoane şi pe o mulţime de oameni, că să nu afli de fapt nimic. În ultimul an al </span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">dictaturii am lucrat</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">medic secundar in capitala, la un „sanepid” de sector, pe o strada din centrul oraşului, vis a vis de o instituţie a Securităţii care era un centru de ascultare. La prânz zeci de angajaţi intrau si ieşeau, toata strada roia de „baietii cu ochi albastri”. O parte din ei ne mai asculta si acum la ordinul altor şefi, dar in loc de telefoanele negre cu manivela, sau cu disc, sunt ascultate mobilele.</span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Când m-am mutat şi eu la bloc prin ’86, la mine-n cartier n-avea aproape nimeni telefon, deşi toate apartamentele aveau priză pentru acest aparat. Şi cum mă uitam eu aşa o dată cu ochii pe sus ce credeţi că văd? Peste blocurile nou nouţe din cartier apăruse peste noapte un cablu telefonic care ducea fix la blocul meu, dar la altă scară. Mă sui pe bloc şi de sus cercetez cum vine cablul şi pe unde pleacă şi ajung la concluzia că fusese instalat la etajul I unde stătea un preşedinte de sindicat din Şantierul Naval şi un miliţian. Dar cu concluzia am rămas câteva luni, că eu n-aveam cum să mă compar cu băieţii, aşa că vorbeam când aveam nevoie de la telefonul din colţul străzii, până ce l-au furat într-o noapte în care s-a stins lumina în tot cartierul. </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Aveam pe vremea aceea un bun prieten care s-a prăpădit între timp, care era medic pediatru şi la o onomastică de-a soţiei doctorului, cine credeţi că era invitatul de onoare? Directorul de la telefoane. Şi după ce bem noi nişte sprituri la „pertu”, amicul meu îl ia deoparte pe domnul inginer şi-l instruieşte, cum că am copiii mici, (ceea ce era adevărat), că am nevoie de telefon să-l sun noaptea să vadă de cei mici, că şi pe mine mă caută de la ţara unde lucrăm ca medic etc. etc. Şi omu’ zice să vin a două zi la el la birou. Şi m-am dus şi cât am băut o cafea am şi aranjat treaba şi am plecat cu o echipă după mine să-mi tragă cablul telefonic. Şi-n mai puţin de o oră aveam telefon. Am plătit instalarea, apoi am aşteptat să-mi vină factura telefonică şi cum nu-mi venea de fel nici după câteva luni, de gura lu’nevasta-mea care zicea că „o să trebuiască să facem un C.A.R.</span></span><span lang="RO"><sup><span style="font-size: x-small;">6</span></sup></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> că să ne plătim factura”, m-am dus la telefoane cu salariul abia luat in buzunar sa achit telefonul. Mă caută casierele peste tot şi nu mă găsesc.</span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"><em>- Cum dom’le, ai telefon şi nu ţi-a venit factură?</em> </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;">Şi după investigaţii amănunţite, vine şeful de la intervenţii la casieră şi îşi aduce aminte că el mi-a instalat cablul, aşa că m-au băgat la plată începând cu luna următoare. Iar când am ieşit pe uşă, mi-a zis printre buze: </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><em><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">- Dom’le m-ai băgat în sperieţi! Ce nu stăteai bine fără să plăteşti factura? Ai avut şi mata o data telefon special instalat, da’ daca n-ai tacut, acu’ treci la rând cu poporul! </span><span style="font-size: large;"> </span></span></em></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">Şi de luna următoare mi-a venit în căsuţa poştală avizul roşu cu ce aveam de plată 'n fiecare lun</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">ă</span></span><span lang="RO"><span style="font-size: large;">.</span> </span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><sup><span style="font-size: large;">1</span></sup><span style="font-size: large;">G.A.C., Gospodăria Agricolă Colectivă </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span><sup><span style="font-size: large;">2</span></sup><span style="font-size: large;">T.A.P.L, Trustul de Alimentaţie Publică Locală</span><span style="font-size: large;"> </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><sup><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">3</span></span></sup><span lang="RO"><span style="font-size: large;">I.A.S., Întreprindere Agricolă de Stat </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span><sup><span style="font-size: large;">4</span></sup><span style="font-size: large;">I.M.S., autovehicul de teren românesc construit la Întreprinderea Metalurgica de Stat din Câmpulung, derivat din autovehiculul sovietic GAZ 69, intrat în dotarea Ministerului de Interne şi cel al Apărării din România. Denumirea de I.M.S. a fost atribuită tuturor modelelor fabricate după 1957 la Câmpulung, (M 57, M59, M 461), ba chiar şi mai târziu, când</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">a fost înlocuit cu modelele A.R.O. </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 3.0pt;"><span lang="RO"><span style="font-size: large;"> </span><sup><span style="font-size: large;">5</span></sup><span style="font-size: large;">P.T.T.R., Poştă, Telefon, Telegraf, Radio, societatea naţională care furniza servciii poştale şi de telecomunicaţii în perioadă socialistă. </span></span></div><span style="font-size: large;"> </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: large;"> </span><sup><span style="font-size: large;">6</span></sup><span style="font-size: large;">C.A.R., Casă de Ajutor Reciproc.</span></span>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-36208851956290463882010-12-20T01:19:00.000-08:002010-12-20T01:19:19.725-08:00Imagini de altadata<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwFGCZ48Utt1QQ1ptJhCHmwgSbabRCREcgFwqLcTERQ2ujqbGKOchwRbwwaASGokUbxsZY7RQf4amOAKwWTyiXJRn-CaWsxgk_P61frl-ITjshiFv-gkVP9fiUzl_cJx4WgNDPBiJhAHE/s1600/cotecomuniste.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwFGCZ48Utt1QQ1ptJhCHmwgSbabRCREcgFwqLcTERQ2ujqbGKOchwRbwwaASGokUbxsZY7RQf4amOAKwWTyiXJRn-CaWsxgk_P61frl-ITjshiFv-gkVP9fiUzl_cJx4WgNDPBiJhAHE/s320/cotecomuniste.JPG" width="132" /></a></div><span style="font-size: large;">Cititorii mai tineri care n-au apucat perioada cotelor de alimente sau nu-şi aduc aminte de ea sunt curioşi să ştie cum arătau cartelele pentru "alimentaţia raţională" din perioadă comunistă. Anexez câteva imagini cu cartele din colecţia personală. Când eram mic, de 7-8 ani am mai apucat o perioadă când unele alimente se desfăceau pe baza unor "puncte", dar cartelele de pe atunci erau asemănătoare cu cartelele de la cantină, aveau pătrăţele care se detaşau cu care puteai că cumperi de exemplu pâine. Cartelele anexate provin din anii 1986-1989, iar cea pentru butelii din 1987. Pe spatele cartelelor era un avertisment că în caz de pierdere, furt sau distrugere pe luna respectivă nu mai puteai să primeşti altă cartele dar nici să-ţi ridici alimentele. În plus trebuie să va imaginaţi că la fiecare magazin erau "liste", adică caiete cu străzi, blocuri, apartamente în care se bifa ce alimente ai luat şi ce cantitate, ca nu cumva să falsifici cartele şi să mai mergi încă o data la alimentară să ceri un kilogram de zahăr. </span><br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFqMKf8ntrkDkdGPpXaaQFEPP3o3OerYhfBaPfy-_S3nssrQF5i8SigMrYCkkZGxTpntkMrGwsGkXp3xcHXAtzk3ngf0riENOBilWfJECwrsueefyf5muihe6U40qNSOk2g2YlI7r7axg/s1600/cotecomunistebutelie.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="132" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFqMKf8ntrkDkdGPpXaaQFEPP3o3OerYhfBaPfy-_S3nssrQF5i8SigMrYCkkZGxTpntkMrGwsGkXp3xcHXAtzk3ngf0riENOBilWfJECwrsueefyf5muihe6U40qNSOk2g2YlI7r7axg/s320/cotecomunistebutelie.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Cartele de alimente, cea marcata cu M este pentru butelii.</td></tr>
</tbody></table>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-74459620119567457032010-11-29T09:36:00.000-08:002010-11-29T09:36:27.200-08:00"LA LEMNE"<span style="font-size: large;"> Nimic n-a fost mai chinuitor în epoca de aur decât frigul. De când mă ştiu, ai mei alergau mereu după combustibil de încălzit. Când eram copil tata mă lua cu el "La lemne". Tata mergea şi depunea o cerere "de lemne", undeva în Piaţă Centrală unde era sediul I.C.L.P.I., adică întreprinderea locală de stat a comerţului cu produse industriale, iar după ce primea "repartiţia" scrisă şi aprobată de un funcţionar şi plătea şi un avans, mergea la un depozit şi se înscria pe o lista de aşteptare. Şi aştepta. Om gospodar de felul lui, din neam de raze</span><span style="font-size: large;">ş</span><span style="font-size: large;">i de la Smulti, unde legendă spune că turcii au smuls părul din capul solilor lui Ştefan cel Mare trăgându-i în urma cailor legaţi de păr, tata pornea acţiunea "lemne pentru iarna" încă din primăvară. Şi aştepta. Aştepta lemne că lumea, adică bune de ars în sobe, de esenţa tare, fag sau stejar, gorun sau ulm, salcâm sau frasin. Dar se descărcă brad şi molid, plop şi salcie, cu care n-aveai ce să faci mare lucru, aşa că aproape zilnic profitând şi de slujbă sa de cadru sanitar pe ambulanţă, trecea pe la depozit în inspecţie, mai dădea o sticlă de vin, mai trăgea cu urechea, până afla cănd vine vagonul cu lemne bune de foc. În ziua numită nu se ducea la serviciu, se învoia sau lua o zi din concediu şi mergeam amandoi cu noaptea în cap la lemne. <br />
Dar să nu credeţi că eram singuri, la 3-4 dimineaţă când ajungeam era deja lista făcută şi lume agitată. Până se deschidea depozitul te invoiai cu căruţaşii la preţ şi la condiţii, că doreau numai curse scurte să nu-şi obosească boii şi să facă cât mai multe curse pe zi. Nu prea le convinea să vină de la gară unde era depozitul, până la noi acasă în Poştă Veche, mai ales că trebuiau să urce dealul Movilei, dar tata le promitea şi vin şi ţuica şi câteodată le dădea şi de mâncare. <br />
Aşteptai să vină gestionarul depozitului şi să te strige, apoi mergeai şi încărcai lemnele în carul cu boi. Te ajutau contra cost muncitorii din depozit, iar eu stăteam de veghe să fie lemnele de calitate cât tata făcea "formele", adică primea bon şi factură, apoi încărcăm amândoi. El o "loazba"mai mare, eu câte un butucel. Nu m-a lăsat niciodată în copilăria mea să-mi duc acasă un butuc scobit de o scorbură să-mi fac o tobă că în "Micii sălbatici". <br />
După ce puneam lemnele, le cântăream cu un cantar dubios al hoţului de gestionar, apoi încărcăm cărbunii, O parte lemne, 3 părţi cărbuni, aşa era regulă, aşa că ardeam în soba </span><span style="font-size: large;">iarna </span><span style="font-size: large;">mai mulţi cărbuni decât lemne. Ori cărbunii nu erau de calitate, nu se vindea lignit sau antracit, ci un fel de bolovani pe jumătate plini de pământ şi de un fel de argilă, uneori bucăţi uriaşe pe care trebuia să le spargi acasă cu toporul şi târnăcopul, alteori era praf amestecat cu pământ care curgea printre scândurile căruţei şi care bufnea când îl puneai în soba. Nu ne erau dragi cărbunii, în primul rând pentru că ne murdăream când îi puneam în soba, apoi fiindcă miroseau urât când ardeau şi gazele de cărbuni erau periculoase, mereu murea oameni intoxicaxi cu cărbuni, dar şi pentru cenuşă multă pe care o lăsau şi care nu era bună de nimic: de pus în grădină nu puteai s-o pui ca ardea plantele, de pus la gunoi nu ţi-o luau gunoierii, aşa că singura ei utilizare era aruncarea în stradă că antiderapant, când ningea sau era polei. Să te ferească Sfantu' să cazi cu sania sau să aluneci pe cenuşă de cărbune, ai murdărit hainele fără drept de apel şi ai s-o incasezi acasă! Cărbunii mai şi depuneau pe coşul sobei o cenuşe fină numită "stirijie", foarte periculoasă că putea strâmtora trombele" (burlanele sobei) şi te putei trezi dimineaţă mort. Vine vorba: "</span><span style="font-size: large;">dimineaţă sculat mort</span>".<br />
<span style="font-size: large;"> Cel mai frumos era după ce încărcam şi lemne şi cărbuni, când căruţaşul mă punea pe capra căruţei să mânăm boii pe drumul spre casă, "hais, cea, huo!"Mă simţeam că Alexandru cel Mare în carul de luptă, în duhoarea de transpiraţie şi de urină emanată de bietele animalele de povară chinuite şi pocnite cu biciul de căruţaş. <br />
După ce descărcăm cărăm ore întregi lemne şi cărbuni cu o roabă, întâi în curte să le poată tăia tata cu joagărul, apoi în magazia de lemne, la umbră şi căldură să se usuce, căci de obicei erau lemne verzi, abia tăiate. Urăm joagărul, era un instrument domestic îngrozitor. Lemnele pe care le luăm erau "loazbe", adică trunchiuri şi crengi groase de copac, care trebuiau întâi tăiate în bucăţi mai mici numite "butuci", care apoi erau sparţi cu toporul în lemne mai mici cât să încăpă pe gură sobei. Ani de zile concediul tata si-a petrecut la concediul de odihna "la lemne". </span><br />
<span style="font-size: large;">Le tăia cu ferăstrăul, iar când avea cu cine le taia si la joagăr, nu poţi tăia singur la acest de ferăstrău, trebuie unul sa traga de "beschie",o alta denumire a acestui tip de ferăstrău. Le spărgea cu toporul, le cara la magazie le aseza frumos sa nu cada rândul de lemne peste noi, sau peste vreo gaina, magazia fioind in curtea păsărilor, punea deoparte lemne de brad făcute aşchii pentru aprins focul, iar când eram mic si n-aveam butelie, le taia mici pentru soba din bucătărie la care mama facea mâncare. </span><br />
<span style="font-size: large;"> Cum lemnele nu ne ajungeau niciodată să ardem focul în mai multe camere, stăteam destul de înghesuiţi iarna că să profităm de căldura sobei, noroc că soră mea era la facultate aşa că făceam doar unul sau maxim două focuri în casă, cu excepţia sarbatorilor când fiind mai mulţi aprindeam şi în alte sobe focul. Aşa ca tata aduna tot ce se putea pune pe foc: coarde de vită de vie din curte, care se tăiau iarna, bradul de Crăciun după ce se despodobea, ciocane de la porumbul cumpărat pentru păsări sau purcel, bucăţi de scândură de prin curte şi altele. După ce mama s-a îmbolnăvit de inimă, aveam dreptul că partea ei să fie în totaliatate compusă din lemne, aşa că ea primea 500 kg de lemne, fără cărbuni. Goana după combustibil pentru sobe a luat o turnură dramatică, când aceste porţii au fost reduse în ultimii ani de dictatură. Aşa că încălzeam şi noi cu ce puteam. Cumpărăm de la Comcereal ciocane de porumb cu camionul. De la Direcţia Silvica căpătăm contra cost şi contra spagă "bon de lemne", cu care mergeam la o pădure să ne tăie lemne pădurarul copaci. Aşa am ajuns odată pe la mama dracului într-o pădure după nişte salcâm şi cum oamenii tocmiţi să taie şi să încarce camionul pe care-l închiriasem se îmbătaseră împreună cu pădurarul într-un hal fără de hal, am încărcat doar eu cu soferul şi am umplut camionul cu o cantitate dublă de lemne, de abia abia am reuşit să ieşim din pădure pe un drum forestier desfundat. Mai ţin minte că intr-un an un domn G. care cred că era merceolog la la I.C.S. Alimentara, ne-a vândut un pont, cum că întreprinderea ar vinde la populaţie lăzile vechi din lemn de apa minerală, vin, ulei şi oţet, fiindcă apăruseră unele noi din sârmă sudată. Tata s-a dus şi contra unei atenţii a putut să cumpere un camion de lăzi casate, pline de cuie şi table, murdare de ulei vărsat în zecile de ani în care serviseră comerţul socialist de stat. O vară întreagă cu cleştele de cuie a scos ţintele de pe lăzi, se facuse o gramada mare de cuie de încăpeau într-o căldare. Tata s-a bucurat foarte tare când a văzut cum ard: uleiul impregnat in lemnul de fag din care erau făcute lădiţele la Sendreni ardea cu cu vflacara buna si dădea caldura. Din păcate a trebuit sa cureţe toate sobele din casa, prin arderea uleiului s-a depus funigine, care a infundat cosurile, dar tata era obişnuit cu asta. Într-o iarna arsese traverse de cale ferata casate de C.F.R. care-i înfundase sobele cu funingine de la creozina cu care erau impregnate travesele să nu putrezească. Noroc cu vecinul nostru de la miază noapte, de meserie cosar care ne-a desfundat coşurile cu peria lui legata de o ghiulea deca dadusem de bucluc in plina iarna.</span>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-22954509160006765412010-11-11T00:37:00.000-08:002010-11-11T00:37:09.861-08:00Patrihoti si bisnitari.<span style="font-size: large;">In epoca de aur "patrihotii" erau cei care furau de la locul lor de munca din produsele care le treceau prin mana si apoi le vindeau la suprapret pe piata neagra. Este o mare deosebire intre patrihoti si bisnitari. Cei din urma profitand de meseriile pe care le aveau, sau de contactul cu cetateni din alte state, aduceau pe piata neagra si comercializau la pret de specula produse care nu se gaseau in mod curent in magazinele romanesti si care proveneau din import: blugi, tigari, cafea, bauturi mai selecte, sapunuri, deodorante, aparatura electronica. Un exemplu clasic de fost bisnitar avem in persoana actualului presedinte al Romaniei, Traian Basescu, care nu s-a sfiit sa faca public intr-un interviu ca a vandut la negru blugi si tigari pe cand era comandant de vas. Camionagii de TIR, insotitorii de vagoane CFR, marinarii, cei care lucrau in strainatate pe diverse santiere ARCOM, docherii, vamesii, lucratorii din shopuri (magazine cu vanzare in valuta din Romania comunista unde gaseai marfuri occidentale), formau tagma bisnitarilor, cuvant provenit din onorabilul "business", adica afacere, comert. Aveam in perioada de secundariat (rezidentiat) un coleg care era din Turnu Severin si la sfarsit de saptamana faceam liste de cumparaturi pe care sa ni le aduca de la contrabandisti: tigari, cafea, vegeta, deodorante etc., mai tot ce nu se gasea in magazinele comertului socialist de stat si care se aducea din Yugoslavia la Timisoara si Turnu Severin cu sacul.</span><br />
<span style="font-size: large;">Dupa revolutie multi bisnitari si patrihoti au intrat in afaceri infloritoare dovedindu-si calitatile de intreprinzatori si comercianti. Unii au devenit politicieni renumiti vanzand nu blugi ci gogosi electorale.</span><br />
<span style="font-size: large;">Sa revenim la patrihoti. De furat se fura de peste tot in statul socialist, poate din cauza hotiilor generalizate si duse la extrem s-a si prabusit sistemul. Se fura tot ce nu se gasea pe piata si in magazine si mai mult decat atat. Se fura si de ce nu aveai nevoie, dar se fura asa din spirit de fronda, sau ca o modalitate de a protesta contra regimului. Furtul ajunsese un fel de sport national. Aveam o colega cu care lucram in combinat in tineretele mele, o doamna onorabila, mai in varsta, care spunea ca daca nu duce in fiecare zi cate ceva acasa, nu poate trai. Asa ca desuruba becul de la toaleta si-l ducea acasa, cerea "fosfat", un fel de detergent si-l facea pachetele, iar cand n-avea ce fura, punea un muncitor sa taie bucati de scandura de dimensiuni mai mici si le scotea din combinat cu salvarea, sa le duca la facut gratar duminica, la Padurea Garboavele.</span><br />
<span style="font-size: large;">De importanta foarte mare se bucurau hotii de produse de stricta necesitate: benzina, motorina, alimente, lemne. Soferii de pe autobuze, masini de transport, utilaje agricole si alte asemenea autovehicule vindeau combustibilul falsificand foile de transport. Treceau o cursa in plus si-si insuseau combustibilul. Bateau seara discret in poarta site intrebau: nu vrei motorina? Cum sa nu vrei, majoritatea caselor nu erau conectate la reteaua de gaze si incalzirea se facea cu lemne si carbuni, (mai precis cu carbuni si lemne), sau cu sobe de gaz lampant care puteau folosi si motorina. Aveam fiecare butoaie de otel in fundul curtii, bine pazite de caini, unde toata vara adunam gaz lampant de la gazarii atunci cand se gasea si motorina de la tractoristi si soferi cumparata la negru. Din cand in cand prindeau cate un sofer si la militie omul de frica "recita tot, inclusiv unde vanduse motorina si te trezeai cu militia la poarta pusa pe perchezitii. Tata saracu', Dumnezeu sa-l ierte, evita sa cumpere de la negru sa nu pateasca ceva, ca atunci cand erau prinsi patrihotii spuneau cui ai vandut si intrai de fraier la belea si cu banii luati.</span><br />
<span style="font-size: large;">Dar cel mai mult se furau alimente. De la Intreprinderea de Prelucrare a Laptelui cumparam de la o cunostinta unt, smantana, branza de vaci si rareaori cascaval. Aveam un sistem codificat de vorbit la telefon, totdeauna sunam de la un telefon public si-l ceream pe sotul doamnei care era "pacient" si avea nevoie de medicamente. Il intrebam ce medicamente mai are si ce sa-i scriu in reteta si el vorbea codificat: "hiposerpil" insemna smantana, "nefrix" insemna unt si asa mai departe. Venea mai tarziu spre noapte pe strada unde locuiau parintii mei si oprea masina, iar daca nu era urmarit puteam sa-i dau banii si sa i-au marfa. La "Avicola" cunoscusem la o petrecere un om care lucra la intretinerea halelor de pasari. De la el cumparam cand avea, pulpe de pui, mai rar piept, si foarte rar oua. Acum este un prosper proprietar de club in oras. Prin alte cunostinte mai cumparam carne de porc de la cineva care lucra la Abatorul Sendreni. La plecarea din schimb toata lumea isi baga pe sub haine, prin buzunare, pe unde putea pachete de carne, salamuri, sunca presata etc. Am auzit cu urechile mele de la un militian, ca atunci cand militienii doreau sa faca vreo chermeza mai serioasa, sau cand aveau pe cineva de la Bucuresti in control, sefii lor trimeteau o patrula cu o masina de militie la benzinaria Peco de la Sendreni, care opreau autobuzul cu muncitorii de la abator. Pana sa inceapa controlul toata lumea aruca pe jos intre scaune si pe interval tot ce avea furat, asa ca militia nu mai avea nimic de facut altceva decat sa se incrunte catre pasageri si sa care toata marfa la ARO cu care venisera, care se lasa in arcuri biata masina de la marfa furata. Am sa tin minte toata viata cum aratau pachetele de carne furata de la abator: bucata de carne, de obicei de 2-3 kg, era infasurata cu maiestrie intr-un strat de celofan din care nu curgea nici macar o picatura de lichid. Evident ca multe furtisaguri se faceau cu complicitatea sefilor din fabricile de mancare si cu cea a militianilor sau angajatilor Pazei Contractuale care asigurau paza. La "Avicola" intr-o vreme se fura cu ambulanta! Paznicul de la hala de pasari in combinatie cu lucratorii din hala, suna la "Salvare" cum ca la Hala nr. "cutare" de la Avicola i s-a facut la cineva rau. Telefonista care era si ea in gasca, dadea cazul la un sofer din banda, care pleca sa duca pacienta la spital. Intra in curtea halelor, unde erau baterii de crestere a gainilor si umplea cu complicitatea celor de acolo salvarea cu gaini, dupa care ambulanta pleca in tromba cu girofarul aprins, nu spre spital, ci intr-o comuna limitrofa unde descarca prada si spala masina. Asta pana-ntr-o zi cand un militian de la circulatie care era cam optuz din fire, l-a oprit pe sofer cu toate ca avea semnalele de urgenta aprinse si a auzit puicanele si cocoseii furati caraind printre targi. Soferul s-a ales cu puscarie, dar afacere a continuat, de data asta cu pui la care li se rupea gatul sa nu mai caraie si care erau bagati in saci de plastic.</span><br />
<span style="font-size: large;">Nici faina nu se gasea pe piata, asa ca daca aveai nevoie de o faina de cozonac de sarbatorile de iarna, sau pascale, trebuia sa apelezi la un patrihot. Primeai o faina clasa I-a, care fusese incercata inainte de a fi furata si basca supliment capatai si un pachet de drojdie proaspata, care era o raritate in acele timpuri.</span><br />
<span style="font-size: large;">Din pacate credeam in naivitatea mea ca daca timpurile alea au trecut, lumea n-o sa mai fure, dar fenomenul persista si se agraveaza in zilele noastre. Nu se mai fura cu punga sau cu sacul de plastic, ci se fura toata fabrica, toate terenurile din domeniul statului si toate lucrarile edilitare prin licitatii trucate. Ne-a intrat furtul in sange si am ramas purtatori!</span>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-88006644227095832212010-11-10T04:05:00.000-08:002010-11-10T04:05:41.530-08:00Lumina<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_dm5OHq3CQY0/TNp6nsQZbWI/AAAAAAAADSk/yhV7jse3pLU/s1600/candela.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_dm5OHq3CQY0/TNp6nsQZbWI/AAAAAAAADSk/yhV7jse3pLU/s1600/candela.jpg" /></a></div><span style="font-size: large;">Ultimii ani ai dictaturii comuniste au fost caracterizati de frecvente opriri in furnizarea curentului electric, in special in orele de consum maxim, cand industria "manca" din sistemul energetic national cantitati uriase de energie electrica. Asadar te trezeai dimineata si daca nu-ti rezolvai problemele casnice dis de dimineata pana in ora 7, se oprea lumina. Si oprita ramanea toata ziua, eventual poate mai primeai cateva ore imediat dupa pranz, dar nu-ti folosea la nimic, ca in timpul ala erai la lucru. Gaseai toate ceasurile si toate aparatele electrice din casa dereglate, de cat de multe opriri de curent existau. Totusi cel mai neplacut era absenta curentului electric seara, cand se adunau toti membrii familiei acasa si cand copiii aveau lectii de facut. Curentul se intrerupea, cartierul intra in bezna si toata lumea se repezea sa aprinda cate ceva ca sa aiba lumina, cel mai frecvent cate o lumanare. Parea ca tot cartierul statea la priveghi la capul unui mort, din fiecare casa se vedeau lumini palide si tremurande, acoperite din cand in cand de umbrele mari si negre ale locatarilor. Inchideai bine usa de la intrare si nu deschideai la nimeni, caci in bezna de pe scari putea fi oricine, chiar si unul amator sa-ti traga una in cap. Cei care coborau sau urcau din apartamente pe intuneric, lasau la capatul scarii cate o lumanare, care ardea aruncand o slaba lumina pe scari, ca sa poata urca copiii de la scoala si parintii de la serviciu. Dupa un timp nu se mai gaseau nici lumanari si doar pe la biserici mai puteai cumpara, dar si acolo doar cateva bucati, ca atelierele de lumanari nu mai faceau fata. Lumea insa s-a specializat si inventiv cum este, romanul a improvizat diverse instalatii artizanale de iluminat. Eu aveam o baterie de masina montata pe terasa, care era legata permanent la priza sa se incarce si trasesem in camera copiilor, unde fetita mea cea mare isi facea lectiile si in bucatarie unde ne petreceam aproape tot timpul, becuri de 12 volti cu care alungam bezna. Nu va mai spun ca de atata utilizare s-a scurs lichid din baterie si mi-a distrus mozaicul si ca si becurile de masina devenisera o problema, ca nu se gaseau si daca cumparai un bec trebuia sa-l duci pe cel ars la magazin si sa-l predai. Nu toata lumea avea insa baterie si becuri si multi improvizasera niste chestii foarte periculoase care luminau (un fel de a spune), daca erau puse pe aragaz, un fel de palnii la care gazul ardea in varf cu o flacara, care afumau casa si miroseau urat. Asta cu conditia sa ai presiune la gazele din bucatarie. Cei mai batrani aprindeau candela de la icoane si din lipsa de ulei de floarea soarelui care era rationalizat, puneau tot felul de lubrifianti si dizolvanti care miroseau cumplit. Imi aduc aminte ca fusesem solicitat la o ruda in varsta careia ii era rau si dupa ce am consultat-o mi s-a facut si mie rau de la mirosul emanat de lichidul care ardea in lampa si care era ceva solvent furat din combinat. Lampile de gaz disparute din casele oamenilor odata cu electrificarea socialista erau la mare moda, dar nu se prea gaseau fitile si nici lampile din sticla, care pocneau mereu. Baterii de lanterna nu se gaseau si cand se aduceau la magazine dispareau inainte de a ajunge pe raft, fiindca vanzatorii aveau si ei nevoie si mai ales aveau multe obligatii. Oricum erau baterii proaste (cele romanesti), iar din cele straine, </span><span style="font-size: large;">mai gaseai din cand in cand </span><span style="font-size: large;">doar chinezesti, dar si acelea se consumau repede. Din aceste cauze tot orasul si toata tara era in bezna, probabil ca se vedea din sateliti, asa cum se vede acum Corea de Nord, o pata neagra intr-o mare de lumini. Nici iluminatul stradal nu functiona, nici trenurile nu erau luminate. In perioada cand eram medic navetist si lucram intr-un dispensar la tara, duceam in geanta mea de navetist zilnic un bec pe care-l montam in duliile goale din compartiment, ca sa pot citi pana la destinatie, caci era un intuneric de-ti bagai degetele in ochi. Intr-un tren de navetisti lung de 7-8 vagoane stiai unde sta incotosmanat un intelectual navetist, dupa luminita de care o aprindea sa poata citi o carte, sa corecteze tezele copiilor, sau extemporale, sau pur si simplu sa poarte conversatii pe lumina. Acum daca cu lumina o mai puteai rezolva cumva cu o lumanare sau alta improvizatie, mai rau era de spalat si de calcat o rufa, dar si mai rau era cu frigiderul in care ti se strica putina mancare capatata contracost de la "cota", sau cea procurata cu mari sacrificii si la suprapret de la "patrihoti". (Am sa dau detalii intr-un alt articol despre hotii din fabrici si uzine care furau de la locul de munca</span><span style="font-size: large;"> din produsele fabricilor si le vindeau la "negru". Li se spunea in bancuri "patrioti" caci ajutau la supravietuirea poporului infometat de programul de "alimentatie stiintifica").</span> <br />
<span style="font-size: large;">Asa ca de spalat spalai cand aveai curent, sau spalai la mana, de calcat scosesem toti din magazia bunicii fiarele de calcat cu carbuni pe care le incalzeam la aragaz, iar pentru frigider ajunsesem sa congelam mancarea ca sa nu se strice. Congeatoarele "Arctic" cu 4 sertare ajunsesera un fel de bijuterie in familie, le umpleai cu zarzavaturi de la tara, vara si toamna si aveai ce sa mananci iarna, sau daca vreo ruda taia vreun purcel de Craciun si te lipeai puteai sa congelezi carnea si sa mananci din ea mai multe luni ca un harciog.</span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_dm5OHq3CQY0/TNqE_1HI2AI/AAAAAAAADSo/xSkLlw2CG7I/s1600/Guguta.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/_dm5OHq3CQY0/TNqE_1HI2AI/AAAAAAAADSo/xSkLlw2CG7I/s1600/Guguta.jpg" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Guguta personaj de desene animate basarabene.</td></tr>
</tbody></table><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: large;"></span></div><span style="font-size: large;">Din pacate cand se oprea curentul se oprea si radioul si nu mai aveai la ce sa asculti Radio Europa Libera, se oprea si televizorul si nu puteai sa te mai uiti nici macar la "rusi" (de fapt la basarabeni) sa vezi ce se mai intampla cu "glasnost" si "perestroika", iar copiii care se mai uitau la "Tanti Ludmila" si la "Guguta" nu mai aveau la ce se uita si trebuia sa le spui povesti romanesti (de groaza) in care Feti Frumosi taie capetele la zmei, dupa ce-i ingroapa pana la gat in pamant, etc. sau sa le explici ce este o portocala sau o banana de care auzeau dar nu vedeau decat in cartile de colorat.</span><br />
<span style="font-size: large;">Totusi in prosteala noastra de natiune umila si servila, nimeni nu iesea in strada sa lipeasca vreun afis, sau sa scrie vreo lozinca pe ziduri contra partidului, strazile erau intunecate si pustii, ca in evul mediu si la fel de periculoase din cauza hotilor si a talharilor. Cand lumina revenea tarziu in noapte, ne bucuram de parca ne-am fi eliberat din inchisoare si ne repezeam sa profitam de ocazie, sa mai calcam o cravata de pionier, sau o uniforma, sa mai dam in clocot vreun bors de zarzavat, sau sa mai tragem cu urechea la "Europa Libera" care parea atat de indepartata ca si "Steaua" lui Eminescu.</span> <span style="font-size: large;">La cei care aveau, bazaitul congelatorului si smiorcaitul masinii de spalat erau ca un cantec de leagan.</span> <span style="font-size: large;">Umbla vorba ca Ceausescu ne oprea lumina, ca in lipsa de altceva mai bun de facut pe intuneric, sa facem copii, care sa munceasca in intreprinderile societatii socialiste multilateral dezvoltate. Din pacate milioane de oameni facuti pe intuneric in zilele socialismului victorios lucreaza la construirea capitalismului victorios in Italia, Spania si alte tari mai norocoase decat noi. Am putea zice ca tapinarul roman:"unde dai si unde crapa".</span>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-543331181095156771.post-11605837516520228572010-11-03T04:03:00.000-07:002010-11-03T04:03:14.889-07:00Coloana oficiala<span style="font-size: large;">E dupa ora pranzului si tramvaiele care curg pe strada Stefan cel Mare sunt pline de elevi zgomotosi iesiti de la ore, de batranei care vin tarand dupa ei sacose de la Piata Obor si de provinciali care merg catre Gara de Nord. Linia de tramvai serpuieste cand pe o parte cand pe alta a strazii, ocolind gropile imense in care mii de oameni lucreaza zi si noapte pentru construirea liniei de metrou. De la statia Barbu Lizeanu urca mai multi muncitori de la metrou cu lopeti si harlete, trimisi de sefii lor la alta lucrare. La Colentina tramvaiul inghite in burta lui oameni veniti cu treburi in zona, cei mai multi la spitalele din Doctor Grozovici, dar si itebisti guralivi care au condus noaptea si dimineata trolebuze si autobuze si acum se duc acasa sa se culce, dupa ce au trecut din mana in mana o sticla de bere de un litru in parcarea policlinicii.</span><br />
<span style="font-size: large;">Aproape de statia Circul de stat vagoanele se burdusesc cu alte zeci de calatori veniti de la intreprinderile din zona si care par dupa aspect navetisti. Gafaind printre excavatii tramvaiul trece de Tunari, de Dinamo si intra in linie dreapta la statia Calea Dorobantilor. Unii coboara, altii urca, in tramvai este ca in viata. Cand sa plece mai departe spre gara, tramvaiul franeaza brusc si apoi incepe sa dea inapoi, metru cu metru.</span><br />
<span style="font-size: large;">- Ce se intampla?</span><br />
<span style="font-size: large;">- Vine coloana!</span><br />
<span style="font-size: large;">- Care coloana?</span><br />
<span style="font-size: large;">- Coloana oficiala, a lu' nea Nicu! zice un muncitor si toti colegii lui se hlizesc.</span><br />
<span style="font-size: large;">Vad pe geam o masina a militiei care blocheaza circulatia spre Gara de Nord punandu-se de-a curmezisul strazii. Un militian nervos si transpirat fluiera de zor si face semne energice cu mainile, ca si cum ar dirija un cor invizibil, catre toate vehiculele de pe strada sa dea inapoi. Cu injuraturi, claxoane, tipete si maraieli soferii dau inapoi 15-20 de metri, asa ca portiunea de strada de pe Stefan cel Mare</span><span style="font-size: large;"> ramane goala</span><span style="font-size: large;"> pana la Calea Dorobantilor. Ma dau jos din tramvai curios si o iau agale catre Dorobantilor, in fata la Perla. Pe ambele capete ale intersectiei strada Stefan cel Mare a fost eliberata de masini. Cozile de autovehicule se intind pana spre Spitalul de copii Grigore Alexandrescu intr-un sens si pana la strada Galati in celelalt sens si continua sa creasca. Cate o Dacie de militie vopsita alb-albastru blocheaza fiecare sens de circulatie de pe Stefan cel Mare. Calea Dorobantilor este libera de orice trafic. Din cand in cand dinspre centru trec in viteza masini de militie cu ofiteri agitati care urla prin megafoane:</span><br />
<span style="font-size: large;">- Scoate TV ala din spate de la Perla si du-o intre blocuri!</span><br />
<span style="font-size: large;">- Aduna cutiile alea de carton de pe trotuar!</span><br />
<span style="font-size: large;">- Circulati tovarasi circulati!</span><br />
<span style="font-size: large;">Pe strada sunt putini trecatori, majoritatea grabiti si indiferenti la spectacolul care se repeta zilnic, cel putin de doua ori. Bucurestenii sunt imuni si nu par sa fie impresionati de ce se intampla, ba chiar cate unul traverseaza </span><span style="font-size: large;">cum il taie capul </span><span style="font-size: large;">de-a dreptul strada pustie, scotandu-i din minti pe militienii care fluiera umflandu-si obrajii si umplund fluierele de saliva. Si nu sunt putini. Militienii. In afara de echipajele de la circulatie care au blocat strazile laterale, alte zeci de uniforme albastre sunt vizibile pe ambele trotuare ale Caii Dorobantilor, cam la 20-25 de metri insirate unele fata de altele. Toti sunt agitati, unii poarta in mana niste statii de radio-receptie de culoare albastra prinse intr-un toc de piele maron si cu antene telescopice lucitoare. Statiile sunt mari ca niste caramizi si agitatia celor care le poarta misca antenele de parca a fi antene de insecte.</span><br />
<span style="font-size: large;">Insiruiti pe trotuare, dar mai apropiati intre ei decat militienii sunt "baietii cu ochii albastri". Nu stiu de ce le zice asa, pentru ca intre ei sunt multi bruneti, unii aproape tigani. Probabil de la petlitele de pe uniformele trupelor de securitate care sunt de culoare albastra, aproape bleu. Mai bine le-ar fi spus "costumele negre" caci toti sunt imbracati la fel de parca ar merge la inmormantare: costume negre "de-a gata", camasa alba, cravata neagra, sau in cel mai fericit caz inchisa la culoare, pantofi negri. Toti sunt bine facuti, unii chiar solizi, toti sunt tunsi scurt si daca te-ai intalni cu el pe strada n-ai da doi bani pe el, n-are nimic care sa-ti atraga atentia, decat poate umflatura de sub brat, care poate ascunde vreun pistol, sau poate vreo statie de emisie receptie portabila. Statiile lor sunt mai mici decat cele ale militienilor si unii care par a fi sefi au un siret negru </span><span style="font-size: large;">spiralat </span><span style="font-size: large;">ca de telefon care coboara din ureche in intunecimea costumului.</span><br />
<span style="font-size: large;">Pe strada trec din ce in ce mai multe masini cu girofaruri, unele de la militie, altele de la "secu", cu girofare si uneori cu semnale sonore ca un croncait elecronizat, rar cu cate un ordin rastit catre cei de pe trotuare, semn ca aproape toate lucrurile sunt in ordine. Un curent electric trece apoi printre militieni si securistii de pe traseu:</span><br />
<span style="font-size: large;">- Vine! Vine! Atentie vine! Vine tovarasu'!</span><br />
<span style="font-size: large;">Dinspre ASE trec in viteza cateva masini. Un antemergator de la militie cu semne de circulatie si cu girofarurile aprinse. Un antemergator de la securitate cu un singur girofar albastru lipit cu o ventuza pe capota. Apoi o ploaie de masini care trec in rafala prin dreptul meu, majoritatea negre si foarte lustruite, pline de antene si apoi spre sfarsit trece masina Carmaciului intr-o viteza nebuna. Vad intr-o fractiune de secunda un crampei din chipul Tovarasului, chipul cel mai mediatizat din Romania socialista, dand din mana asa cum face cand isi tine discursurile la marele mitinguri populare de prin orase. Nu stiu cu cine vorbeste ca n-am vazut, dar dupa gesturi dadea indicatii. Militienii de pe marginea strazii saluta militareste intepeniti in pozitie de drepti toata coloana. Baietii de la "secu" se intorc cu spatele la coloana si cu fata spre noi si ne scruteaza atent si sever. Poate sa ne descurajeza daca vrem sa scuipam, sau sa ridicam pumnul, sau macar un deget de la mana intins intre celelalte flectate. Sau sa ne aplecam sa ne legam sireturile cu spatele catre seful statului aratandu-ne turul pantalonilor rosi de atata stat pe bancile invataturii. Nu se intampla insa nimic, majoritatea oamenilor muritori de pe strada nici macar nu se uita la coloana, ca mine care sunt din provincie si asist pentru prima data la eveniment. Doua cucoane de la aprozarul din apropiere flutura mana ca la trecerea unui tren. Lor le convine Nea Nicu, de cand cu cotele au prins osanza si si-au facut pana si buletin de Bucuresti.</span><br />
<span style="font-size: large;">Apoi iar masini cu doua si trei antene, negre sau bicolore de la militie si in sfarsit toata lumea rasufla usurata, ca in poezia lui George Toparceanu dupa ce a trecut acceleratul. Microbuze TV vopsite in culori banale aduna de pe marginea strazii baietii cu costume negre si apoi dispar in tromba pe strada inca pustie. Mai rau de militieni pe care nu-i aduna nimeni si care trebuie sa faca fata la balamucul din intersectie. Toata lumea vrea sa plece repede si asa au intarziat destul, spectacolul cu Nea Nicu in rolul principal a durat peste 20 de minute. Incet incet cu zdranganit de tramvaie, ambalare de motoare, rateuri de esapament, claxoane, caraieli de cutii de viteza obosite, scrasnet de frane, "ba pe-a matii bai boule!" si alte asemenea referiri la familie, maternitate, viata sexuala si lumea de apoi, coloanele se pun in miscare. Si stopul de la Perla care era pe galben intermitent acuma se apuca de ros-galben verde. Numai pe sensul de mers catre Consiliul de stat de pe stefan cel Mare coloana nu porneste. Masina militiei care bloca sensul nu porneste. In timp ce un militian incearca transpirat tot sa demareze, colegul lui se lupta cu soferii dezlantuiti in infernul sonor de pe strada. Pana la urma din coloana se desprind cativa soferi mai indrazneti, care vin la masina militiei si-i ridica capota, cercetand cu o privire experta maruntaiele masinii sa afle cauza nefunctionarii motorului.</span><br />
<span style="font-size: large;">- N-are benzina domle'! N-are benzina! </span><br />
<span style="font-size: large;">Vestea se transmite din om in om si fiecare adauga vesel cate ceva:</span><br />
<span style="font-size: large;">- A facut Melitia "pana prostului!" </span><br />
<span style="font-size: large;">- Ha-ha! A ramas caralii fara molotov!</span><br />
<span style="font-size: large;">- Ce ba, nu si-au luat cota de la Peco?</span><br />
<span style="font-size: large;">- Sa-si ia militia masina cu talpigi ca la Fred si Barney!</span><br />
<span style="font-size: large;">Si in hohote de ras, sau numai insotiti de zambete si de priviri ironice, masina cu cei doi militieni rosii la fata si transpirati, ramasa fara benzina in intersectie, este impinsa de multime spre scuarul din fata statiei pentru a elibera drumul. Coloana greoaie se misca in zgomot si fum de motoare turate, ca o rama uriasa.</span><br />
<span style="font-size: large;">In tramvaiul din care am coborat n-a mai ramas aproape nimeni, majoritatea a luat-o pe jos spre gara, inca de cand ne-am orit in statie. Doar bancile de pe partea dreapta sunt ocupate de muncitorii de la metrou in salopetele lor murdare de pamant si cu lopetile sprijinite de fereastra vagonului. Nu se grabesc nicaieri, sunt in timpul serviciului, iar spectacolul strazii merita a fi absorbit prin toti porii, pentru a fi povestit seara celor de acasa:</span><br />
<span style="font-size: large;">- Azi l-am vazut pe tovarasul Ceusescu! A trecut pe langa mine la o aruncatura de bat, mi-a facut cu mana!</span><br />
<span style="font-size: large;">- Tie ba, ti-a facut cu mana?</span><br />
<span style="font-size: large;">- Da fa! Ce te miri atata? E popolar chiar daca e Prim'!</span>Poemilhttp://www.blogger.com/profile/11551159910014219795noreply@blogger.com0