joi, 14 octombrie 2010

Butelia

Stau de mai bine de sase ore in ploaie si astept sa vina masina cu butelii. Sunt echipat cu toate cele necesare acestei operatiuni de comando: sunt imbracat gros, am umbrela, un pachet intreg de tigari sa mai treaca timpul, o carte de buzunar din colectia B.P.T.  ("Biblioteca pentru toti"), buletinul, bani, caruciorul de butelii si o butelie goala, pe care se mai vede un rest de eticheta de pret: 13,5 lei. Asta-i pretul normal al unei butelii de aragaz comuniste, dar eu n-am dat niciodata atat de putin. Daca o iau de la depozitul de butelii, dau cel putin 25 de lei pe ea, altfel gestionarul imi tranteste o butelie pe jumatate goala, sau plina cu apa, sau murdara de grasimea si rantasul miilor de familii prin care s-a plimbat pretiosul obiect. Da, pretiosul, caci o butelie se vinde si cu 3000 de lei, ceva mai mult decat castig eu pe o luna ca medic. Daca un hot intra intr-o locuinta primul lucru pe care-l insfaca este butelia, pentru ca se vinde imediat, ca painea calda. La coada de la butelii toata lumea sta cu privirea atintita asupra pretiosului recipient, de unde si vorba: "a sta cu ochii pe butelie". Butelia se "da" cu repartitie de la Partid. Te inscrii pe o lista, faci o cerere, cererea merge la partid, la sindicat, la cadre, daca se aproba intri pe o alta lista de asteptare, unde in functie de prioritati, capeti o pozitie si astepti. Uneori mai multi ani. Daca esti membru de partid, fruntas in intrecerea socialista, mama eroina, presedinte de sindicat, sau alt cadru de nadejde al societatii socialiste multilateral dezvoltate, de exemplu informator al Securitatii, o primesti mai repede decat restul lumii.
Doamne fereste sa ti-o fure cineva! La ce mai gatesti? La ce mai faci un ceai? Sau un "nechezol", asa se cheama singura cafea pe care o gasesti in comert si care este un amestec de 20% cafea si 80% inlocuitori de cafea, adica orz si secara prajita. Sau la ce mai incalzesti apa pentru ca sa te barbieresti sau sa te speli  ? Gaz lampant nu se gaseste si sa te intorci la gatitul cu lampa cu gaz ca in anii '50-'60 parca nu se mai poate, umpli casa cu fum si miros de petrol ars, dar in primul rand nici nu se mai gasesc lampi si fitile, stiu din exerienta mea de medic de tara, ca aceste articole foarte cerute in mediul rural lipsesc de ani buni, poate de decenii.
Daca iau butelia de la un distribuitor de butelii direct din masina ma costa scurt de tot 100 de lei! Din pacate si pentru ei este din ce in ce mai greu sa se descurce si ca sa nu stea cu zilele la fabrica la Ploiesti, trebuie sa dea spaga serioasa. Asa ca peste cei 45 de lei cat costa o butelie adusa acasa, trebuie sa completezi suta, daca vrei sa mai vina si altadata. Dai telefon la PECO, te inscrii, iti da o data aproximativa de livrare si tre' sa stai acasa, ca daca nu te gaseste o da la altu'. Tata a avut un coleg de serviciu, unul Gica care a plecat sofer pe o masina de butelii. A gasit omul potrivit la cadre la PECO si i-a varat in plic 10.000 de lei. Intr-o saptamana era aranjat. Primul lucru pe care l-a facut dupa ce a intrat in paine si a inceput sa "acumuleze" si-a dat dintii buni jos din gura si si-a pus dantura de aur, ca la el acolo in satul lui unde se nascuse, dintii de aur erau simbolul prosperitatii supreme. L-a poreclit lumea Gica Gura de Aur. Am umblat de multe ori prin oras cu masina dupa el:
-N-am mai baiete niciun plus pana acum si toti clientii i-am gasit acasa, asa ca n-am facut nimic astazi! Cursa viitoare!
Asa ca stau in ploaie, sub o streasina, ingramadit intre alte persoane, nu pot citi ca mi se uda cartea, nu pot fuma, ca imediat sare vreun pensionar:
-Ce faci domle' vrei sa ne arunci in aer?
Nu particip nici la discutiile de la coada, ca nu stiu cine trage cu urechea la ce vorbim, nici la cearta pentru liste, care ca de obicei sunt mai multe si nu coincid numele inscrise pe ele. Epoca de aur a fost nu numai epoca lipsei ci si epoca listei. Exista o lista a celor care n-au apucat butelii ieri, sau cand s-au adus butelii ultima oara, care a stat la gestionar, care a mai trecut si el cativa cunoscuti pe ea, apoi exista lista de la ora 4 dimineata, inceputa de primii sositi la rand. Pe la sase s-a facut alta lista, ca multi din cei inscrisi plecasera la serviciu, sau acasa, sa se culce si atunci s-a strigat din nou lista si fiecare din cei prezenti si-a pus capacul de la butelie pe o sfoara intinsa pe masura ce se auzea strigat. Pe capacul fiercarei butelii insirate sunt trecute numerele de ordine cu creta. Capatul sforii sta in siguranta acum in mana unui pensionar, care se foieste mandru de colo pana colo prin ploaie si care reface din cand in cand numerele de pe buteliile sterse de picaturile de apa. Capacele de butelie au devenit asa de pretioase, ca nici la talcioc nu mai gasesti, e bine sa ai un capac in plus pe care sa-l pui pe sfoara pentru vreo ruda sau un prieten. Discutia se invarte in jurul a capacitatii masinii de butelii: daca este un TV, atunci n-o sa apucam toti, daca este un camion Roman vom fi fericiti aproape toti. Din cand in cand o boare de agitatie trece printre oamenii de la coada, atunci cand vad trecand pe strada vreo masina care seamana cu masina de butelii. Numai gestionarul sta in pragul depozitului gol si ranjeste:
-Nu-i asta bai, abia acum a ajuns masina de la Ploiesti!
Unii oameni care stau mai aproape, vineti de frig dau fuga acasa sa dea telefon la "butelii", apoi se intorc bucurosi:
-A zis sa avem rabdare ca intr-o ora vine!
Trece ora si chiar mai mult si in sfarsit apare masina de butelii. Soferul se urca sus pe masina, deschide lacatele de la barele care fixeaza buteliile si striga:
-Hai ba, care vreti butelie treceti la descarcat!
Ne insiram cativa barbati mai tineri de la masina pana la depozit si dam din mana in mana buteliile pline si ude. Fiecare numara cu voce tare: soferul, oamenii care descarca si gestionarul.
-O suta, atat am repartizate aici! striga soferul si isi pune barele la loc, desi n-a descarcat toata masina. Lumea e nervoasa, mai ales cei care au numere peste suta si nu mai apuca azi butelie, dar si cei care se impiedica de ei, dorind sa insface cat mai repede butelia plina si sa scape de cea goala. In ingramadeala sunt si cativa tipi dubiosi, par a fi gura casca, dar nu poti sti niciodata, acum e momentul daca vrei sa sparlesti o butelie. Asa ca sunt vigilent, tot timpul cat am dat din mana in mana buteliile pline am privit fix la butelia mea goala.
Imi vine randul si stau cu capacul intr-o mana si cu butelia in cealalta. Dau banu', intru si asez butelia la rand cu celelalte, iau una noua, salut politicos si ies. Gestionarul nici nu se uita la mine si nici nu se ridica de pe scaun, este preocupat sa separe banii intreprinderii de partea lui, asa ca pune in sertare diferite 13 lei pentru PECO si restul care-i ramane lui de la oameni. Aproape paritate. Ies prin multimea adunata ca o gramada de rugbi sa-mi recuperez caruciorul, dar pierd un nasture in imbulzeala de la usa. Pipai portmoneul, e la locul lui in buzunarul de la piept, in schimb cineva mi-a sutit la ingramadeala cartea din B.P.T. 
O fi simtit hotul ca am ceva in buzunar si a zis ca a dat lovitura. Eu nu l-am simtit, probabil o fi fost un "artist". Plec spre casa si la urmatorul colt vad aruncata in ploaie barba si figura surazatoare a lui Hemingway pe coperta exterioara a unui volum de format mic. Pacat ca n-a pastrat-o, "Adio arme"  este o carte care merita citita.

2 comentarii:

  1. Nu ati scris de "incercatul" buteliilor, sa nu scpae gaz.
    La Vaslui, daca nu stiai sa-ti incercu butelia era sigur cineva care sate ajute.
    Noi, fiind copii, nu ne pricepeam.
    Cum se "incerca" butelia: scoteai capacelul ala de plastic (spart) de se punea la gura buteliei, puneai degetul mare pe gura, dadeai robinetul la maximum si vedeai daca "scapa".
    Puteai incerca butelia si acasa, dar daca scapa trebuia sa te intorci cu ea - in alta zi, normal.
    Aveai doar avantajul ca intrai in fata, printre primii: "e stricata nene, am stat ieri la coada!"

    RăspundețiȘtergere
  2. Pur si simplu citesc si ma ia cu fiori. Si nu placuti. Si tot ce scrieti vizualizez, dar cu imagini gri, ca un film alb negru. Felicitari, domnule doctor.

    RăspundețiȘtergere