Patrihoti si bisnitari.

In epoca de aur "patrihotii" erau cei care furau de la locul lor de munca din produsele care le treceau prin mana si apoi le vindeau la suprapret pe piata neagra. Este o mare deosebire intre patrihoti si bisnitari. Cei din urma profitand de meseriile pe care le aveau, sau de contactul cu cetateni din alte state, aduceau pe piata neagra si comercializau la pret de specula produse care nu se gaseau in mod curent in magazinele romanesti si care proveneau din import: blugi, tigari, cafea, bauturi mai selecte, sapunuri, deodorante, aparatura electronica. Un exemplu clasic de fost bisnitar avem in persoana actualului presedinte al Romaniei, Traian Basescu, care nu s-a sfiit sa faca public intr-un interviu ca a vandut la negru blugi si tigari pe cand era comandant de vas. Camionagii de TIR, insotitorii de vagoane CFR, marinarii, cei care lucrau in strainatate pe diverse santiere ARCOM, docherii, vamesii, lucratorii din shopuri (magazine cu vanzare in valuta din Romania comunista unde gaseai marfuri occidentale), formau tagma bisnitarilor, cuvant provenit din onorabilul "business", adica afacere, comert. Aveam in perioada de secundariat (rezidentiat) un coleg care era din Turnu Severin si la sfarsit de saptamana faceam liste de cumparaturi pe care sa ni le aduca de la contrabandisti: tigari, cafea, vegeta, deodorante etc., mai tot ce nu se gasea in magazinele comertului socialist de stat si care se aducea din Yugoslavia la Timisoara si Turnu Severin cu sacul.
Dupa revolutie multi bisnitari si patrihoti au intrat in afaceri infloritoare dovedindu-si calitatile de intreprinzatori si comercianti. Unii au devenit politicieni renumiti vanzand nu blugi ci gogosi electorale.
Sa revenim la patrihoti. De furat se fura de peste tot in statul socialist, poate din cauza hotiilor generalizate si duse la extrem s-a si prabusit sistemul. Se fura tot ce nu se gasea pe piata si in magazine si mai mult decat atat. Se fura si de ce nu aveai nevoie, dar se fura asa din spirit de fronda, sau ca o modalitate de a protesta contra regimului. Furtul ajunsese un fel de sport national. Aveam o colega cu care lucram in combinat in tineretele mele, o doamna onorabila, mai in varsta, care spunea ca daca nu duce in fiecare zi cate ceva acasa, nu poate trai. Asa ca desuruba becul de la toaleta si-l ducea acasa, cerea "fosfat", un fel de detergent si-l facea pachetele, iar cand n-avea ce fura, punea un muncitor sa taie bucati de scandura de dimensiuni mai mici si le scotea din combinat cu salvarea, sa le duca la facut gratar duminica, la Padurea Garboavele.
De importanta foarte mare se bucurau hotii de produse de stricta necesitate: benzina, motorina, alimente, lemne. Soferii de pe autobuze, masini de transport, utilaje agricole si alte asemenea autovehicule vindeau combustibilul falsificand foile de transport. Treceau o cursa in plus si-si insuseau combustibilul. Bateau seara discret in poarta site intrebau: nu vrei motorina? Cum sa nu vrei, majoritatea caselor nu erau conectate la reteaua de gaze si incalzirea se facea cu lemne si carbuni, (mai precis cu carbuni si lemne), sau cu sobe de gaz lampant care puteau folosi si motorina. Aveam fiecare butoaie de otel in fundul curtii, bine pazite de caini, unde toata vara adunam gaz lampant de la gazarii atunci cand se gasea si motorina de la tractoristi si soferi cumparata la negru. Din cand in cand prindeau cate un sofer si la militie omul de frica "recita tot, inclusiv unde vanduse motorina si te trezeai cu militia la poarta pusa pe perchezitii. Tata saracu', Dumnezeu sa-l ierte, evita sa cumpere de la negru sa nu pateasca ceva, ca atunci cand erau prinsi patrihotii spuneau cui ai vandut si intrai de fraier la belea si cu banii luati.
Dar cel mai mult se furau alimente. De la Intreprinderea de Prelucrare a Laptelui cumparam de la o cunostinta unt, smantana, branza de vaci si rareaori cascaval. Aveam un sistem codificat de vorbit la telefon, totdeauna sunam de la un telefon public si-l ceream pe sotul doamnei care era "pacient" si avea nevoie de medicamente. Il intrebam ce medicamente mai are si ce sa-i scriu in reteta si el vorbea codificat: "hiposerpil" insemna smantana, "nefrix" insemna unt si asa mai departe. Venea mai tarziu spre noapte pe strada unde locuiau parintii mei si oprea masina, iar daca nu era urmarit puteam sa-i dau banii si sa i-au marfa. La "Avicola" cunoscusem la o petrecere un om care lucra la intretinerea halelor de pasari. De la el cumparam cand avea, pulpe de pui, mai rar piept, si foarte rar oua. Acum este un prosper proprietar de club in oras. Prin alte cunostinte mai cumparam carne de porc de la cineva care lucra la Abatorul Sendreni. La plecarea din schimb toata lumea isi baga pe sub haine, prin buzunare, pe unde putea pachete de carne, salamuri, sunca presata etc. Am auzit cu urechile mele de la un militian, ca atunci cand militienii doreau sa faca vreo chermeza mai serioasa, sau cand aveau pe cineva de la Bucuresti in control, sefii lor trimeteau o patrula cu o masina de militie la benzinaria Peco de la Sendreni, care opreau autobuzul cu muncitorii de la abator. Pana sa inceapa controlul toata lumea aruca pe jos intre scaune si pe interval tot ce avea furat, asa ca militia nu mai avea nimic de facut altceva decat sa se incrunte catre pasageri si sa care toata marfa la ARO cu care venisera, care se lasa in arcuri biata masina de la marfa furata. Am sa tin minte toata viata cum aratau pachetele de carne furata de la abator: bucata de carne, de obicei de 2-3 kg, era infasurata cu maiestrie intr-un strat de celofan din care nu curgea nici macar o picatura de lichid. Evident ca multe furtisaguri se faceau cu complicitatea sefilor din fabricile de mancare si cu cea a militianilor sau angajatilor Pazei Contractuale care asigurau paza. La "Avicola" intr-o vreme se fura cu ambulanta! Paznicul de la hala de pasari in combinatie cu lucratorii din hala, suna la "Salvare" cum ca la Hala nr. "cutare" de la Avicola i s-a facut la cineva rau. Telefonista care era si ea in gasca, dadea cazul la un sofer din banda, care pleca sa duca pacienta la spital. Intra in curtea halelor, unde erau baterii de crestere a gainilor si umplea cu complicitatea celor de acolo salvarea cu gaini, dupa care ambulanta pleca in tromba cu girofarul aprins, nu spre spital, ci intr-o comuna limitrofa unde descarca prada si spala masina. Asta pana-ntr-o zi cand un militian de la circulatie care era cam optuz din fire, l-a oprit pe sofer cu toate ca avea semnalele de urgenta aprinse si a auzit puicanele si cocoseii furati caraind printre targi. Soferul s-a ales cu puscarie, dar afacere a continuat, de data asta cu pui la care li se rupea gatul sa nu mai caraie si care erau bagati in saci de plastic.
Nici faina nu se gasea pe piata, asa ca daca aveai nevoie de o faina de cozonac de sarbatorile de iarna, sau pascale, trebuia sa apelezi la un patrihot. Primeai o faina clasa I-a, care fusese incercata inainte de a fi furata si basca supliment capatai si un pachet de drojdie proaspata, care era o raritate in acele timpuri.
Din pacate credeam in naivitatea mea ca daca timpurile alea au trecut, lumea n-o sa mai fure, dar fenomenul persista si se agraveaza in zilele noastre. Nu se mai fura cu punga sau cu sacul de plastic, ci se fura toata fabrica, toate terenurile din domeniul statului si toate lucrarile edilitare prin licitatii trucate. Ne-a intrat furtul in sange si am ramas purtatori!