La aeroport

N-am intrat de multe ori in vremea lui Ceausescu la aeroportul Otopeni. Am fost odata intr-o excursie la Moscova si n-am vazut mare lucru din aeroport cand am plecat, ca era prea dimineata, iar la intoarcere am ramas impresionat de bateriile de tunuri antiaeriene si de vehiculele blindate din jurul pistelor. Marele conducator se temea sa nu pateasca ca Dubcek in 1968, cand prietenii sovietici au ocupat aeroportul din Praga cu trupe de comando, permitand apoi avioanelor de transport sa aduca tancuri si trupe in inima Cehoslovaciei si s-o ocupe in cateva ore, pentru a pune capat "primaverii de la Praga".
A doua oara am fost in vara lui 1989 ca sa-mi iau de la aeroport rudele venite dintr-o excursie din Germania democrata. Pentru cei care cunosc cum arata acum aeroportul, voi povesti cum arata atunci.
Dupa ce virai la dreapta, venind dinspre Bucuresti spre aeroport, dadeai peste o tabla de limitare a vitezei, apoi peste o masina a militiei care bara drumul, plina de militieni de la circulatie, care iti verificau actele si te chestionau cu privire la scopul venirii la aeroport. Puteai apoi sa mergi in parcarea situata la 400-500 de metri de cladirea aeroportului, parcare pazita de soldati de la Ministerul de Interne, inarmati cu pistoale mitraliera. Aratai din nou actele si puteai parca, dupa ce achitai 6 lei pentru maxim 4 ore. De la cabina taxatoarei puteai afla daca avionul pe care il asteptai aterizase, iar daca venise puteai sa mergi in cladirea aerogarii pe un traseu ocolit si pazit de posturi de control. Cum pentru a veni la aeroport condusesem non stop de la Galati pe o caldura inabusitoare, eram inca imbracat in pantaloni scurti, asa ca a trebuit sa ma schimb in blugi. Cum parcarea era plina de femei m-am tras in dosul unui autobuz ca sa ma schimb. In cateva secunde a si aparut un soldat ca sa ma intrebe de sanatate.
In fine dupa ce ma schimb ajung pe esplanada si intru la controlul antitero. Nu, sa nu credeti ca plecam undeva, dar nu puteai intra in aeroport, daca nu erai controlat fizic si prin trecerea prin poarta detectoare de metal. Aveam pe vremea aceea o parafa de medic intr-un suport de metal care se desfacea in 3 parti si mi-au gasit-o la control. Subofiterul care ma controla a invartit-o pe toate partile, apoi m-a intrebat:
-"Ce-i asta? Ce-i obiectul asta pe care il aveti la dumneavoastra?"
-E parafa mea de medic.
-"Va rog sa-l desfaceti"!
Asa ca l-am desfacut si i l-am aratat. La rasucit pe toate partile si la studiat atent, apoi mi l-a dat inapoi. Nu mi-am putut abtine un inceput de zambet ironic, care a fost imediat observat si m-a apostrofat:
-"Nu va mai uitati asa tovarasu' ca puteati sa aveti un glonte ascuns inauntru!" La care eu, din nou nu m-am putut abtine:
-Bine domnule, dar pusca?
-"Circulati tovarase, circulati!"
In fine intrat in holul aeroportului am vazut ca printr-un perete de PAL melaminat, fusese separate sectoarele de "plecari" de cele de "sosiri". Frica mare a partidului era sa nu scape vreunul din raiul comunist. Mi-am luat rudele din holul aeroportului si trecand din nou prin toate posturile de control am plecat cu ele spre casa. Aveam sa revad aeroportul peste 15 de ani schimbat si elegantit si fara securisti.